Asculta acest articolCui i-a aparținut anul 2015? Tuturor și nimănui în mod special. Din punct de vedere politic, a continuat campania prezidențială începută pe la mijlocul anului 2014. Victor Ponta și Klaus Iohannis au continuat să se confrunte și după anunțarea rezultatelor. Lupta a fost inegală. Președintele a fost ales, iar premierul era desemnat. Președintele se baza pe votul popular, iar premierul pe votul din Parlament. Victor Ponta nu a înțeles un lucru simplu, foarte bine exprimat prin două cuvinte latine: vae victis. Nu a înțeles nici ce înseamnă un partid politic, deși a condus cel mai mare partid vreo cinci ani.
Klaus Iohannis s-a comportat ca un adevărat învingător. Folosindu-se de prerogativele sale, și-a urmărit contracandidatul până l-a văzut doborât de tot. Odată liderul îngenunchiat este vai de cei învinși. PSD a intrat în criză, însă este partidul care se reinventează după fiecare eșec. Lucru este valabil la fiecare nivel, de sus până jos. PSD este ca vietatea care tăiată în două, fiecare parte se transformă la rândul ei într-o altă vietate. Este și motivul pentru care acest partid aparent învins de Klaus Iohannis nu se poate reforma.
PNL ar putea crede că anul 2015 i-a aparținut din moment ce a căzut guvernul condus de adversarii lui. A fost nevoie ca două partide relativ mari să fuzioneze ca să poată face față unui adversar, care, așa cum spuneam, se reinventează după fiecare înfrângere. Fără aportul unor instituții ale statului, cuma ar fi DNA și, în parte ANI, nu ar fi fost posibile schimbările din zona politicului. Și în continuare nu vor fi posibile schimbări majore atâta vreme cât nu intervin instituțiile de forță pentru a regla raporturile dintre moralitate și imoralitate în politică. Însă această campanie nu se poate prelungi foarte mult pentru că apare riscul dereglării mecanismelor democratice care trebuie să guvernze o societate autodefinită ca democratică.
Totuși, dacă ne gândim bine, anul 2015 a aparținut tot celor care au au uzat de toate beneficiile oferite pe tavă de o rea și nedreaptă inechitate. Pe măsură ce au fost scoși din circuit o serie de personaje acuzate de corupție, alții le-au luat locul. Cum dispare un corupt, cum locul lui este luat de alții. Acesta este sistemul din ce în ce mai perfecționat, pus în slujba răului.
2015 este anul oricui, însă nu al personalităților. Nu a apărut nicun lider de cursă lungă, nu s-a făcut remarcat niciun mare economist. 2015 este anul în care au căzut foarte multe capete, însă în locul lor nu au apărut altele mai luminate. Sunt pe ici, pe colo figuri promițătoare, dar societatea este de așa natură organizată încât îl respinge înainte ca omului să i se dea șansa să arate ce poate. Ar fi cazul premierului care i-a luat locul lui Victor Ponta. Este și cazul noilor miniștri, considerați tehnocrați. Niciunul nu a demonstrat că strălucește.
Majoritatea cetățenilor își iau rămas bun de la anul 2015 cu un gust amar. Nu a fost foarte grozav, deși se spune că a fost anul cu o creștere economică remarcabilă. Poate că auzind zi de zi câte zeci sau sute de milioane de euro s-au furat, românii au început să creadă că nu mai trăiesc într-o țară săracă. Este adevărat că s-ar putea consdiera o țară bogată dacă nu s-ar fura atâta.
2015 ar putea fi considerat și anul ANAF-ului pentru că niciodată nu s-au făcut atâtea controale. Mai puține sau deloc la stat, și mai multe la firme. Pentru întreținerea celor aproximativ 20 de milioane de suflete muncesc vreo 3-4 milioane, cei mai mulți în țară, alții în străinătate. 2015 poate fi considerat anul oricui, numai a contribuabililor nu. Dacă nu știm a cui a fost în realitate anul 2015, vom vedea a cui va fi anul ce vine. Fiind unul electoral, 2016 ar putea părea că va fi anul alegătorilor. Sau va fi tot al politicienilor?
