România pro-americană

Participarea României la programul american de extindere a scutului antirachetă, anunţată recent de şeful statului, este unul din importantele evenimente ale acestei săptămâni sau ale acestui început de an. Tema nu ar fi chiar atât de nouă şi, deci, neaşteptată, pentru că în cursul toamnei vicepreşedintele american prezent în Capitala noastră a anunţat că România este cuprinsă în planurile preşedintelui american de extindere a securităţii Statelor Unite şi ale NATO. Noutatea o constituie doar materializarea planurilor americane, convingând foarte repede autorităţile române să accepte participarea la noua formulă de securitate.
Desigur, ca mai întodeauna au apărut contestări. Nu în mod direct ale acordului de principiu dat de România, ci ale modului cum s-a făcut anunţul. Foştii miniştri de externe ai României au comentat graba cu care şeful statului a făcut public noul eveniment, considerând că acesta a dorit să dea o lovitură de imagine suprapusă pe interesul stârnit de Consiliul Naţional al PSD şi de disputa dintre viitorii candidaţi la conducerea partidului. De asemenea, au apărut întrebări în jurul costurilor acestui sistem adoptat rapid şi de ţara noastră.
Cu detectoarele instalate pe teritoriul nostru, terestru şi maritim, ţara noastră ar putea deveni, în viitor, ţinta unor atacuri agresive. Se spune, se declară că sistemul nu este îndreptat împotriva Rusiei şi Iranului, dar toată lumea ştie că la o încordare peste măsură a relaţiilor dintre Rusia şi SUA sistemul antirachetă instalat în România ar avea o anumită relevanţă.
La fel, apar şi vor mai apărea dispute în jurul costurilor. Cine asigură instalaţiile sistemului, cine va cheltui, din buget desigur, pentru achiziţionarea şi instalarea lor. Până în prezent nu s-a dat publicităţii nicio ştire privind  aceste aspecte.
Un fapt însă este cert. Instalaţii ale noului sistem vor exista în România şi pe uscat şi pe mare şi, indiferent de cheltuieli, România nu îşi va schimba opiniile. Din cele declarate de agenţiile de presă străine, reiese că e limpede pentru toată lumea că România este un stat pro-american, cu trupe în Afganistan şi Irak, dar şi cu o veche stare de spirit pro-americană în rândul populaţiei. Încă ne mai aducem aminte legendele curente din anii ‘50, dar şi de după aceeastă dată, când marea speranţă a românilor a fost venirea americanilor. Se spunea că cel mai bun vin la români este “vin americanii”. Când într-un sat mai izolat din sudul ţării a păşit primul ceferist în noua lui uniformă, încă necunoscută în toate mediile, satul întreg a ieşit pe uliţe, sărbătorind cu entuziasm sosirea americanilor.
Faptul în sine, adoptarea noului sistem de securitate american, cu baze tehnice pe teritoriul nostru, are şi o mare însemnătate. Se modifică poziţionarea politică a României în zonă, în Balcani, în zona Mării Negre mai ales, ţara noastră având un cuvânt mai greu de spus. De asemenea, urcă şi în ierarhiile NATO, România devenind în Europa unul dintre partenerii cei mai solizi pentru americani. Nu trebuie să uităm nici investiţiile americane ce se vor face, nici instalarea tehnicii de luptă şi întreţinerea ei, care, prin participare, vor aduce înlesniri statului român şi întreprinzătorilor. Una din agenţiile de presă din străinătate a ilustrat şi aceste beneficii economice, deloc neglijabile pentru România.