Dacă se legalizează prostituţia, blocul 6 de pe strada Horea poate redeveni hotel

Primăria va ieşi într-o săptămână cu o echipă specială să analizeze situaţia de pe Horea 6

Una din vechile probleme ale sătmărenilor constituie şi în prezent o ruşine pentru oraş şi scârbă a locuitorilor. Cine şi de ce? “Strada Horea nr. 6” este îndeajuns pentru a înţelege despre ce vorbim: mizerie, infecţie, prostituţie, furt şi condiţii inumane.

Singura problemă, să zicem aşa, e că toate acestea se găsesc la un pas distanţă de centrul oraşului, un loc luxos unde se găsesc bănci, terase scumpe, teatrul, Tribunalul şi jumătate din birourile avocaţilor din judeţ.
Povestea e lungă, încă de prin anii ‘50 când, după al Doilea Război Mondial, o clădire minunată, un monument istoric, un fost hotel luxos (numit pe-atunci Victoria) şi-a încetat activităţile.
Terenul şi clădirea, aflate în proprietatea Primăriei în cea mai mare parte, au început să se deterioreze. La un moment dat nu mai era uzată clădirea, iar ţiganii s-au prins repede de acest lucru şi imediat au pus mâna pe câte-o cameră.
Nu se ştie exact câte camere are clădirea, doar că sunt 3 intrări, nu sunt bucătării şi băi şi mizeria e până peste genunchi; un fel de groapă de gunoi în centru, unde toată strada, şi nu numai, îşi transportă gunoiul.
Culmea e că la 2 metri distanţă, cu intrare în acelaşi gang, se găseşte o clădire ultramodernă şi finisată unde îşi desfăşoară activităţile avocaţi, jurişti şi executori judecătoreşti, nemaivorbind de mici şi mari afaceri şi afacerişti legali şi ilegali, indiferent de natura serviciilor.

200 de oameni îşi trăiesc viaţa în putrefacţie

Încă de pe stradă se simte un miros usturător la nas şi simt în stomac că lucrurile sunt mai mult decât în neregulă. Intrăm şi observăm cum de pe o stradă practic luxoasă ajungem într-o altă lume: clădiri atât de distruse încât nici nu s-ar putea reabilita, decât dărâmate şi reconstruite, oameni de toate entităţile (români, maghiari, ţigani) şi condiţii…
Intrăm în vorbă cu un domn pe nume Geza G., pensionar de boală, în vârstă de 50 de ani, care trăieşte în două camere de pe mansardă împreună cu soţia şi cei 5 copii, care au vârste cuprinse într 21 şi 29 de ani. Foarte politicos şi revoltat într-un mod civilizat, ne povesteşte ce şi cum se petrece pe-acolo.
“Aici trăiesc vreo 50 de familii, asta însemnând cam 200 de oameni, din care 40-50 sunt copii. Mulţi stau aici, adică fără contract de închiriere, comodare sau vânzare-cumpărare. Majoritatea nu au utilităţi: apă, gaz şi curent, tocmai din cauză că neavând drepturi de proprietate sau de chiriaş e imposibil să încheie orice fel de contract cu vreo instituţie”, povesteşte Geza G.

De la hotel la bordel…

Geza G. continuă să ne redea ce se petrece acolo zi şi noapte. Intervine însă şi soţia lui, care e puţin mai revoltată decât dânsul. “Aici dacă nu se fură se bat sau se ceartă, toate astea zi şi noapte. Tot noaptea mai merge şi prostituţia. Problema e că nu vecinii sunt cei care recurg la prostituţie, ci fetele care vin de pe Ostrovului şi Crângului. Îşi aduc aici clienţii şi, neavând cameră unde să-şi desfăşoare activităţile propriu-zise, urcă pe o parte a scării, sus îşi iau banii, iar pe cealaltă parte coboară, lăsând bărbaţii fără serviciile promise”, redă domnul Geza G.

Carmen H: “Avem bani, dar degeaba”

În acel moment intervine şi Carmen H., despre care am aflat că lucrează ca mediator sanitar pentru romi la biroul unui medic cu cabinet în apropiere.
“Trebuie să recunosc că nu stau legal aici, cu toate că am bani, dar degeaba, că nu pot să-mi amenajez şi să întreţin camera, să parchetez, să zugrăvesc şi chiar să-mi introduc apa în casă deoarece pot fi dată afară în orice moment. Acest lucru datorită faptului că nu am niciun fel de contract cu Primăria, sau a cui o fi partea în care stau. Îmi duc copiii la şcoală, fac mâncare şi spăl fără condiţii cât de cât bunicele. Cumpăr zilnic 10 bidoane de apă a câte 5 l cu 50 bani bidonul pentru a-mi întreţine casa şi copilul cât de cât şi să nu devenim focar de infecţie”, zice revoltată Carmen.
După spusele locatarilor “cuminţi” (că mai sunt şi scandalagii şi bătăuşi care s-au ascuns după pereţii putrezi cât timp ne aflam acolo), dacă Primăria sau Poliţia, ori altcineva capabil, ar face ceva ca cei care stau ilegal să plece, ori să-şi încheie un contract de chiriaş, ar avea şi ei posibilitatea de a-şi construi o baie mică, o bucătărie şi să-şi introducă reţelele de apă, gaz şi electricitate şi să trăiască în condiţii cât de cât bune.

În decurs de o săptămână se face razie

La plângerile locatarilor, am contactat şi partea oficială şi am discutat cu viceprimarul Kereskenyi Gabor, responsabilul pentru cazurile sociale din oraş.
Discutând, am aflat că doar o parte din clădire se află în proprietatea Primăriei şi că acea parte e dată în chirie pentru o sumă absolut simbolică.             “Când întâmpinăm astfel de cazuri, încercăm să luăm iniţiative, cu toate că nu întotdeauna ajungem la numitor comun, cel puţin legal. În acest caz am înţeles care e problema oamenilor şi, deşi problema e în partea care nu ne aparţine, în decursul săptămânii viitoare vom face o analiză detaliată a situaţiei. Adevărul e că nu ştim câte camere sunt acolo şi câţi locuiesc în acea clădire, ştim doar nouă câte camere ne aparţin şi din acestea câte sunt date în chirie. Acestea, cum spuneam, sunt în număr de 31. Printre cele 31 de familii, unii sunt de etnie romă, alţii sunt români ori maghiari, însă există şi cazuri sociale reale care au ajuns în custodia unei camere de acolo pe bază de dosar. Ne-am dori bineînţeles să le construim sau să reabilităm o locuinţă socială într-o altă zonă decât inima oraşului, însă din lipsă de teren ori lipsă de fonduri acest lucru devine imposibil în momentul de faţă“, spune Kereskenyi.
Desigur nu puteam trece cu vederea nici peste opinia vecinilor, avocaţii şi afaceriştii din zonă.
Cea mai mare problemă, după părerea vecinilor, este faptul că prostituatele îşi desfăşoară acţiunile în acest spaţiu, indiferent că e zi sau noapte. Mulţi nu înţeleg cum dintr-un hotel reprezentativ pentru Satu Mare, s-a ajuns la un centru al prostituţiei. Dacă s-ar legaliza prostituţia poate ne-am recupera şi noi hotelul, clădirea care a fost cândva mândria oraşului nostru.