Disfuncţionalităţi majore între PSD şi PDL

Un anunţ aparent nevinovat face PSD. Peste câteva zile social-democraţii spun că vor propune un set de măsuri anti-criză. Ele vor fi prezentate în mod oficial conducerii PDL.
Să înţelegem de aici că în cadrul coaliţiei nu există un program anti-criză? Un posibil răspuns îl găsim la Ion Iliescu. “Coaliţia este o bulibăşeală“, zice preşedintele de onoare al PSD. Un pic de adevăr există aici. Cele două partide nu-şi pot armoniza poziţiile. Nimic din ce promit nu se realizează. Fie că soluţiile propuse sunt neviabile, fie că se sabotează reciproc. Cert este că se merge din rău în mai rău. Tot ce se propune de unul dintre parteneri este atacat de celălalt. Aşa s-a întâmplat şi cu impozitul forfetar. După ce ministrul de Finanţe l-a prezentat ca o măsură convenită de comun acord cu PSD, iată că vine Marian Vanghelie şi spune că este o prostie. Exemple sunt cu nemiluita. Practic nici nu se poate face un inventar al desincronizărilor.
Un alt exemplu ţine de luarea unor decizii la nivel de ministere. Săptămâna trecută Radu Berceanu anunţa că a demis o serie de directori pentru că a înţeles că nu mai aveau spijinul PSD. Ieri i-a repus în funcţii. Ce să mai spui despre seriozitatea actului de guvernare?
Lucrurile nu merg bine nici în Parlament. După ce s-a înfiinţat cu unanimitate de voturi comisia de anchetă a ministrului Tineretului şi Sportului, după câteva zile cea vizată, Monica Iacob Ridzi, cere desfiinţarea comisiei. Ce credibilitate mai poate avea Parlamentul în aceste condiţii?
În viitorul apropiat nu prea sunt speranţe de îndreptare. PSD şi PDL vor continua să se şicaneze, ba chiar să se saboteze. Nimic nu le leagă. Nu au obiective comune. Singurele lor preocupări ţin de majorarea capitalului electoral în vederea alegerilor prezidenţiale.
Traian Băsescu nu oboseşte. În căutarea modalităţilor de a se apropia de alegători, preşedintele s-a fixat pe biserică. Se închină la cele sfinte, face eforturi de a se apropia de oamenii bisericii.
Se vede că preşedintele nu este un creştin practicant. Ieri a încurcat mitropolitul cu patriarhul. Nu îi sunt foarte familiare formulele de adresare. Dar ce contează atunci când eşti la vânătoare de voturi?
Dacă se va continua în felul acesta, prin toamnă va fi circul de pe lume. Se vor aduna atâtea picanterii încât nu va mai avea nicio importanţă una în plus sau în minus. Cantitatea de evenimente fără sens se adună zi după zi fără să poată fi cântărite, analizate. Partidele se întrec deja în promisiuni, deşi ele nu se vor confrunta direct în alegeri. Par să nu înţeleagă că s-au defazat alegerile parlamentare de cele prezidenţiale. Preşedintele a ajuns atât de important doar pentru că el este cel ce desemnează primul-ministru. În vreme ce alte ţări sunt preocupate de rezolvarea unor probleme economice, România face excepţie. Noi ne aflăm în plină campanie electorală. Dacă UDMR şi-a desemnat candidatul la preşedinţie înseamnă că preocuparea pentru politic depăşeşte orice limită. Şi pentru ce s-a grăbit UDMR? Doar pentru a da un semnal că îşi va negocia voturile în turul doi. E simplu, cine va da mai mult va obţine cele 7 procente ale electoratului maghiar.
Încă nu am intrat în vacanţa parlamentară şi lumea politică se înfierbântă cu mult peste temperatura de afară.