Dialogul

Chiar dacă ţi-ai propune să nu mai scrii despre Traian Băsescu, persoana lui şi temele produse de acesta nu pot fi evitate. În aceste zile, în afară de moartea neaşteptată a cântăreţului Michael Jackson, viaţa politică şi travaliul marilor personalităţi politice sunt marcate de perioada de vară şi de caniculă, toate aşezându-se în ungherele mai răcoroase ale eşichierului politic. Nici în Secuime de Ziua Drapelului Naţional, nici la ceremonia de întronizare a Preasfinţitului Vincenţiu, episcopul nou ales al Sloboziei şi Călăraşilor, în afară de şeful statului şi de câţiva politicieni periferici, nu s-au prezentat prea multe VIP-uri. Un cunoscut analist politic spunea, cu puţină vreme în urmă, că Traian Băsescu îşi face o campanie electorală concentrată pe ideea că el nu face nicio campanie electorală.
Credem că nu e numai atât. Traian Băsescu ştie să-şi aleagă puncte de campanie aducătoare de voturi şi nu numaiş de astă dată el a ales un punct tensionat, aducător şi de glorie. Desigur, să participi la întronarea unui episcop este o idee binevenită pentru un candidat ce doreşte să rămână în topuri şi în atenţia electoratului. O astfel de festivitate concentrează un număr mare de credincioşi, deloc neglijabil, şi are o mare audienţă din partea celor ce nu au avut ocazia să fie prezenţi, dar vor să cunoască amănuntele.
Dacă ne uităm cu atenţie la numărul mare al celor prezenţi duminica şi de sărbători în lăcaşurile de cult, înţelegem cum stau lucrurile. Din păcate, pentru o bună parte din politicieni biserica nu prezintă un prea mare interes. Propaganda ateistă de pe vremuri are şi această consecinţă, ca oamenii politici, liderii de partide să nu acorde un credit prea mare oamenilor, simpli sau nu, devotaţi credinţei. Ca dovadă că în afară de câţiva politicieni, pentru care biserica oferă un instrument de lucru, niciunul dintre importanţii oameni politici prezenţi pe canalele media nu au catadicsit să se prezinte. Până şi Ion Iliescu, după ce a pierdut alegerile prezidenţiale în favoarea lui Emil Constantinescu în urma fatalei întrebări “Domnule Iliescu, credeţi în Dumnezeu?”, a priceput că bisericile nu pot fi ocolite. Chiar dacă a fost ironizat că îşi desena pe piept secera şi ciocanul atunci când îşi făcea cruce, a luat la rând toate icoanele, moaştele şi mănăstirile ieşite în cale.
Dacă într-o biserică politicienii au evitat să vină, renunţând în acest fel la dialogul cu masa de credincioşi, atunci cu atât mai puţin ar fi ales ei un punct atât de tensionat ca Secuimea de Ziua Drapelului Naţional. Candidatul Traian Băsescu – în acelaşi timp şi şef al statului – a arătat tuturor cât de importantă este această zi pentru preşedintele ţării, dar şi cum se pot detensiona frământările şi prejudecăţile populaţiei din centrul Ardealului prin transparenţă şi dialog. A obligat comunitatea maghiară, prin liderii ei, să reflecteze la această zi importantă şi nu se poate spune că am auzit cu acest prilej cuvinte ipocrite sau falsă demagogie. Şi chiar dacă s-au strecurat şi reproşuri de o parte şi alta, acestea nu au subminat raporturile dintre majoritari şi minoritari, au avut doar darul de a fortifica forma exemplară a dialogului.