Anca Patrascoiu a adus inotului prima medalie olimpica in 1984

Acum participa si organizeaza, alaturi de fostii colegi, campionate pentru veterani

A inceput natatia in 1976, pana in 1985 fiind legitimata la Clubul Municipal Baia Mare. Din 1 ianuarie 1985 devine colega cu Carmen Bunaciu, la Clubul Dinamo Bucuresti, unde antrenamentele se transforma in provocari, avand in vedere ca avea o coechipiera pe masura asteptarilor. Din 1977 castiga tot ce se poate la categoria de varsta, la concursurile nationale. In 1979 participa la prima competitie in strainatate, Sofia, Bulgaria.

Cu toate ca avea doar 14 ani, in 1981 obtine primul titlu national in proba de 400 metri liber. Urmeaza campionate europene, balcaniada de seniori, concursuri bilaterale, de la care nu se intoarce niciodata acasa cu mana goala, ci cel putin cu o medalie in probele de liber si spate. Daca in 1983, la primul Campionat European de Seniori, se claseaza pe un loc IV la 200 metri spate, isi ia revansa in 1984, la Jocurile Olimpice din Los Angles. Anca Patrascoiu cucereste prima medalie olimpica pentru inotul romanesc la 200 metri spate. In 1985 participa la un concursul din Principatul Monaco. La 100 metri spate ajunge pe prima treapa a podiumului, la egalitate cu inotatoarea Carmen Bunaciu. Ambele primesc medalii inmanate de membrii familiei regale. La prima editie a Concursul Goodwill Games de la Moscova, cucereste doua medalii de aur, dupa care, in 1987, alte trei medalii de aur la Universiada, si o alta de argint la europenele de seniori, de aceasta data cu stafeta de 4×200 metri liber. Participa, in 1988, la Olimpiada de la Seul, insa desi nu cucereste nicio medalie se califica in finale.

– Cine ti-a indreptat pasii catre bazinul de inot, care azi poarta numele marelui antrenor „Gheorghe Demeca”?

– Asa cum era altadata, am ajuns printr-un program intens de initiere, care se desfasura in 1976 in Baia Mare, cand de altfel a fost inaugurat bazinul. Toti copiii de la scoli si gradinite erau dusi la cursuri de initiere. Asa s-a intamplat si cu mine. Tatal meu a avut mereu un spirit de sportiv si el era cel care ne impulsiona pe mine si pe fratele meu sa facem sport. Nu era foarte greu avand in vedere ca nu erau alte metode de distractie pe vremea aceea.

– Care a fost cel mai frumos moment din anii in care ai inceput sa cuceresti medalie dupa medalie?

– Cu siguranta ziua in care am luat medalia olimpica la Los Angeles, cu toate ca atunci nu realizam importanta evenimentului. Abia cand am ajuns acasa m-am mai linistit. Dar si acum imi amintesc emotiile pe care le-am trait.

– Apar si in Romania concursurile Masters pentru cei care au practicat acest sport sau pur si simplu carora le place sa inoate.

– Impreuna cu prietena mea Carmen Bunaciu si cu sprijinul Asociatiei Nationale Bucuresti, condusa de Marius Grigore, am organizat la Izvorani primul concurs de acest gen. Au fost prezenti 130 de concurenti. Greu de descris in cuvinte bucuria reintalnirii cu fosti colegi de grupa, scoala sau vechi adversari deveniti prieteni. Am restabilit legaturile prin Facebook, prin mesaje si ne-am organizat foarte repede. Asa am ajuns sa fac parte din Clubul Sportiv Tribeach Brasov, condus si infiintat de Gabi Mitache, brasovean dar cu „stagiu complet” facut in Baia Mare. Impreuna cu colegii de la Resita 07 am participat anul trecut la Mondialele masters din Goteborg, Suedia. Clubul nostru a obtinut doua medalii, una de argint la sarituri in apa, iar alta la 100 metri spate, prin mine, obtinand locul 9. La aceste concursuri pentru veterani se premiaza cu medalii primele 10 locuri, la fiecare categorie de varsta.

– Sunt sanse ca Baia Mare sa devina centru olimpic?

– Cred ca toata lumea implicata in miscarea sportiva stie exact ce ar trebui sa existe acolo ca sa fie o noua pepiniera de talente sau, de ce nu, un centru olimpic. Problemele apar atunci cand miscarea nu face parte din educatia pe care o primesc copiii de mici. Eu cred, totusi, ca vremurile bune se vor intoarce in sportul baimarean si se va gasi cineva care sa implementeze anumite strategii pe termen lung. Oameni valorosi avem, lipsesc sponsorii si un manager sportiv modern.