Clubul Rotary din Baia Mare – 15 ani de voluntariat in slujba comunitatii

Scris de Iudita Hindli, 18 noiembrie 2011 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

A vorbi despre Rotary, cea mai mare organizatie din lume complet apolitica, neguvernamentala, cu reprezentant la ONU si care are “Zilele Rotary”, la fel ca orice natiune, nu este un lucru atat de simplu. Tocmai de aceea l-am rugat pe domnul Alexandru Nicolici sa ne spuna cate ceva, acum, la ceas aniversar, cand Clubul de la poalele Gutaiului implineste 15 ani de existenta. Usor nostalgic, omul care se confunda practic cu tot ceea ce inseamna Rotary in Maramures vorbeste cu entuziasm despre o activitate care ii vine “ca o manusa”, dupa cum mi-a marturisit intr-una din zile< “Pentru mine Rotary inseamna o definitie a ceea ce nu este voie sa se faca< politica, prozelitism religios si afaceri. Oricare dintre aceste imixtiuni intineaza ideea de Rotary. Pentru ca Rotary inseamna a servi mai presus de tine insuti comunitatea din care faci parte. Este un club elitist, in care intra doar varfurile din fiecare meserie. Este ca o familie care le poarta de grija membrilor sai…”.

Fin psiholog, domnul Nicolici probabil ca a vazut pe fata mea urme de indoiala si, ca sa mi le risipeasca, a intarit spusele de mai inainte< “Eram in Congo, unde se purta un aprig razboi civil. Am gasit ca prin minune in Point Noire un club Rotary si un membru de acolo mi-a spus ca pana peste doua saptamani trebuie sa fiu la loc sigur. Exact peste doua saptamani a venit armata angoleza care a facut «ordine». In doua zile nu i-a stat nimeni si nimic in cale. Informatia a fost deosebit de pretioasa si, daca astazi sunt in viata, sunt datorita apartenentei mele la marea familie Rotary, de care va vorbeam mai inainte. Asa ca, draga domnule, oricat as da la Rotary, nu pot sa dau destul. Voiam sa va mai spun ca in curand sarbatorim Anul International al Voluntariatului, iar Rotary este acolo, pe prima linie. Putini stiu ca Rotary a eradicat poliomelita, lucru pe care n-a reusit sa-l faca nici macar Crucea Rosie Internationala. Acum este in faza de urmarire a noilor cazuri care mai apar. Din fericire, in ultimii doi ani n-a fost semnalat niciunul. Cred ca v-am dat suficiente elemente ca sa ma intelegeti de ce vorbesc cu atata patos despre Rotary, care reprezinta practic viata mea. Implicarea in acest club inseamna folosirea judicioasa a acestui tezaur al omului, care este timpul. Vedeti dumneavoastra, poti face mai multi bani, dar nu poti face mai mult timp. Cand iti oferi timpul cuiva, ii dai persoanei respective o parte din viata ta, spunandu-i< «Te pretuiesc atat de mult incat iti dau cea mai valoroasa comoara pe care o am< timpul meu». Ori de cate ori dai din timpul tau, faci un sacrificiu, iar sacrificiul este esenta dragostei. Poti sa dai fara sa iubesti, dar nu poti iubi fara sa dai. Cel mai bun mod de-a ne folosi viata este sa iubim. Cea mai buna expresie a dragostei este timpul, iar cel mai bun timp pentru a iubi este timpul prezent. Atunci cand Dumnezeu   ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, a pus in noi si o farama din divinitatea Lui. Aceasta divinitate are si o latura a creatiei, iar daca omul nu creeaza in timpul care i-a fost dat, aici, pe pamant, se departeaza foarte mult de firul rosu al vietii, care este tocmai creatia. Degeaba traieste omul o suta de ani, sa spunem, daca n-a facut nimic, in afara de a batjocori vremea…”.

Anectoda plina de talc

Domnul Sasa, asa cum ii spun cei apropiati, se uita la mine si prinde a zambi. “Mi-am adus aminte de o anectoda plina de talc. Se zice ca o familie de testoase a plecat la picnic. Se pregateau de cinci ani pentru aceasta iesire. Familia a plecat la drum in cautarea unui loc potrivit. In al doilea an de calatorie l-au gasit in sfarsit. Timp de sase luni au curatat locul, apoi au despachetat cosul cu mancare si au aranjat masa. Totusi, dupa ce au facut toate acestea au descoperit ca uitasera sarea. Un picnic fara sare ar fi fost un dezastru, au concluzionat cu totii. Dupa o lunga discutie, cel mai tanar dintre «copiii» familiei de testoase a fost ales sa se intoarca acasa dupa sare. Cu toate ca era cel mai rapid dintre toti, s-a pus pe plans si miorlait. In cele din urma, a acceptat sa mearga dupa sare, dar cu o conditie< nimeni sa nu manance pana cand nu se va intoarce si el. Familia a fost de acord, asa ca broscuta a plecat la drum. Au trecut doi ani si testoasa nu se intorsese inca. A mai trecut un an si inca unul, iar in al cincilea an de absenta, cea mai varstnica dintre testoase n-a mai putut rabda de foame. Astfel a anuntat ca va incepe sa manance si si-a desfacut un sandvis. In acel moment, testoasa trimisa dupa sare a scos repede capul de dupa un copac din apropiere si a inceput sa strige< «Stiam eu ca nu veti astepta! Acum nu ma mai duc dupa sare!»”.

Explicatiile lui Sasa Nicolici

Dupa ce mi-am sters lacrimile de la atata ras, domnul Nicolici mi-a explicat< “Vedeti dumneavoastra, unii dintre noi, oamenii, asemenea testoasei din anectoda, n-avem incredere in nimeni si nu acordam nicio sansa nimanui. Nu facem nimic, lasand sa treaca timpul pe langa noi, asteptand ca semenii nostri sa traiasca la inaltimea asteptarilor noastre. La toate acestea se adauga visul negrait al multora< «Cauta sa traiesti cu cat mai putina munca< s-ar putea sa ajungi in situatia ca altii sa lucreze pentru tine si atunci toate celelalte ti se dau pe deasupra». Este visul de a avea totul de-a gata si de a te transforma intr-un animal care consuma> nimic creativ din partea ta, ci  doar consum, consum, consum si plictiseala. Si apoi moarte. Omul trebuie sa inteleaga ca pe acest pamant trebuie sa fie un creator. Noi incercam sa ne sculptam viata in timpul dat, prin ceea ce facem. Cand incepi sa te regasesti in ceea ce ai creat, daca te uiti in oglinda, iti dai seama ca nu ti-e rusine de chipul tau, iar oglinda iti devine      atunci prietena, nu dusman. Dupa parerea mea, este mai greu sa faci rau cuiva, pentru ca trebuie sa-ti calci peste suflet, peste principii, peste tot. Si daca astazi auzim ca societatea se afla intr-o criza morala, pe langa cea financiara, acest lucru este un fals dupa parerea mea. Nu exista niciun fel de criza morala. Problema se pune daca este sau nu este moralitate. Atat si nimic mai mult. Criza morala este o falsa tema. Uitati-va, bisericile sunt pline. Asta nu e criza morala. De Lumina nu te saturi niciodata, oricat de multa ai primi. A, ca s-au rasturnat valorile si moralitatea nu mai este o valoare este cu totul alceva. Cei care au intors aceasta scara a valorilor impotriva florilor sufletului vor da socoteala intr-o zi si vor ajunge sub valul civilizatiei. Cei care au de auzit sa auda!”.

Acest mesaj cutremurator imi intareste convingerea ca sunt multi oameni de mare probitate morala, care privesc cu ochi critic la dezastrul din societatea romaneasca, numai ca vocea lor este inabusita de lacheii “ciumei rosii”, care este pe cale de a reveni in forta.

“Nu conteaza ceea ce faci, ci cata dragoste pui in ceea ce faci”

Gandurile negre care m-au cuprins au fost pe data risipite de domnul Nicolici, care mi-a spus cu o oarecare nostalgie< “Omul trebuie sa inteleaga ca viata inseamna atat sa primesti, cat si sa dai, iar a trai din abundenta inseamna a darui din belsug. Ai fost creat in felul acesta in insasi alcatuirea fiintei tale. Intocmai cum te-ai sufoca daca doar ai inspira si ai refuza sa expiri, tot asa, daca refuzi sa te exteriorizezi, intregul proces de primire se va opri si vei muri spiritual, mintal si fizic. Daca vaca nu este mulsa cateva zile, ii seaca laptele. Daca tu nu daruiesti altora, vei secatui, la fel, in spirit. Poate ca tocmai de aceea am creat Corala Armonia, pentru a darui, sub o alta forma, clipe de bucurie semenilor nostri. Am spus «creat», pentru ca Armonia a luat o forma materiala, ce poate exprima spiritual, o latura perpetua a simtirii maramuresene. De aici incolo totul a devenit natural, firesc, si astazi, privim la cei 10 ani de armonie sub semnul tricolorului si al crucii, cu multumire sufleteasca. Concertele noastre din intreaga lume se desfasoara cu salile pline, iar lacrimile din ochii spectatorilor spun totul despre dragostea pe care le-o transmitem. Pentru ca esenta dragostei nu este ce gandim, ce facem ori ce furnizam altora, ci cat dam din noi insine altora. Sau cum spunea Maica Tereza< «Nu conteaza ceea ce faci, ci cata dragoste pui in ceea ce faci». Domnule Chertitie, am fost alaturi de multi oameni in ultimele lor clipe de viata, dar nu l-am auzit pe niciunul spunand< «Adu-mi diplomele! Vreau sa le mai vad o data. Arata-mi premiile mele, medaliile si ceasul de aur primit in dar». Ceea ce vrem atunci in jurul nostru sunt oamenii pe care i-am iubit si cu care am relationat de-a lungul vietii. Asta-i toata filozofia vremelniciei noastre pe acest pamant…”.

*****

In fata acestei lectii de viata, ma inclin cu smerenie si luare aminte. Acum, la ceas aniversar, domnule Sasa Nicolici, pentru tot ceea ce ati facut si faceti pentru comunitate, permiteti-mi ca, din acest colt de pagina, sa-i parafrazez pe copilasii aceia orfani pe care i-ati trimis in prima lor tabara la munte, care, cu o manuta tremuratoare, v-au scris doar atat< “Va multumim ca existati!”.

Ioan Chertitie