„Izvorul Tămăduirii” la Mănăstirile Chiuzbaia, Rohia şi Petrova

Scris de Vasile Gherman, 02 mai 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

 An de an, în prima vineri de după Paşte, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Creştinii prezenţi la sfintele lăcaşe de cult vor lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub denumirea de Aghiasma Mică.

Lume multă este aşteptată la Mănăstirea Chiuzbaia, unde stareţul Varlaam Coroian s-a pregătit din timp pentru acest eveniment religios. Sfânta Liturghie, oficiată de peste zece preoţi din împrejurimi, va începe la ora 10. Din strădania stareţului, construcţia Domnului a fost extinsă an de an, astfel că putem spune negreşit că s-a conturat un frumos ansamblu arhitectural ce poate fi numit „Athosul Maramureşului”. Mănăstirea Chiuzbaia se află la 7 km nord-vest de Baia Mare şi a fost construită între anii 1995-1998. Se spune că acest locaş de cult s-a născut dintr-un vis al preotului Viorel Mada din Chiuzbaia, în care i s-a poruncit să ridice o mănăstire, care a prins contur, fiind sfinţită de Preasfinţitul dr. Iustin, episcop al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului.

Izvorul Tămăduirii este hramul Paraclisului Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, înfiinţat de vrednicul de pomenire Justinian Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului . La acest Praznic, în fiecare an vin mii de credincioşi din toată Transilvania dar şi din alte părţi ale ţării. Sfinta Liturghie Arhierească va fi oficiată de Preasfinţitul Părinte episcop Iustin.

Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul săvârşeşte Sfânta Liturghie şi predică la Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” Petrova, protopopiatul Vişeu, cu ocazia hramului.

Praznic închinat Maicii Domnului

Izvorul Tămăduirii este un praznic închinat Maicii Domnului. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Sărbătoarea are o istorie veche de 1500 de ani şi evocă un miracol care datează din secolul al V-lea, pe vremea evlaviosului Leon cel Mare, cu puţin timp înainte ca acesta să ajungă împărat. Legenda spune că Leon cel evlavios şi binecredincios se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului unde a întâlnit un bătrân orb. Leon s-a oferit să-l călăuzească. Din vorbă în vorbă, Leon a constatat că bătrânul era un om religios care obişnuia să le spună creştinilor că, în pădurile imperiale, sunt izvoare şi lacuri ocrotite de Maica Domnului, protectoarea sihaştrilor retraşi în acele locuri. Prinşi în discuţii legate de Învierea Domnului, cei doi s-au rătăcit şi atunci când orbului i s-a făcut sete şi l-a rugat pe Leon să-i aducă apă, viitorul împărat n-a găsit. Atunci când era deznădăjduit, el a auzit o voce: „Nu este nevoie să te osteneşti, Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui întunecaţi! Atunci vei cunoaşte cine sunt eu!” Leon a urmat întocmai sfatul primit „de sus”, iar orbul şi-a recăpătat în mod miraculos vederea. Când s-a înfăptuit minunea, orbul a exclamat: „Maica Domnului eşti aici! Te-am găsit!” Copleşit de cele întâmplate, Leon a îngenuncheat şi a rostit la rândul lui: „Am văzut Lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată. Aici este izvorul tămăduitor, fântâna dătătoare de sănătate”. Înţeleptul orb i-a zis lui Leon că, în curând, va ajunge împărat. Profeţia s-a împlinit, iar prima grijă a împăratului Leon a fost să ridice o biserică, aproape de izvorul tămăduitor. Se spune că după ce a băut apă din apa vindecătoare, chiar şi împăratul Justinian s-a însănătoşit, după o grea suferinţă.

Vasile Gherman