Viata, deocamdata – Ne recunoastem in aceste randuri?

Scris de Grigore Ciascai, 17 martie 2011 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Ma uit de mai multa vreme la acest text, care circula de ani buni in spatiul on-line, si ma tot gandesc daca merita sa-l directionez spre tipar. Vad ca si altii care l-au postat pe diferite site-uri au avut suficiente retineri. Pana la urma, daca noi, romanii, chiar ne regasim in “trasaturile” de mai jos? Si, daca asa suntem, poate facem ceva sa ne schimbam. Haideti sa vedem cum suntem.Sigur esti roman daca tot ce mananci are gust de ceapa si usturoi, incerci sa reciclezi ambalajele de la flori, hartia de la cadouri si, bineinteles, folia de aluminiu. Stai langa cele mai mari doua valize din aeroport, ajungi la intalniri cu una-doua ore intarziere si ti se pare normal. Dupa ce mergi la cineva in vizita, la plecare mai stai o ora in fata usii la povesti. Parintii tai nu arunca niciodata nimic, iar daca reusesti sa arunci ceva la gunoi apare in mod misterios inapoi. Ai perdele de dantela, fata de masa din macrame, covoare care acopera fiecare centimetru din casa ta, ai sau ai avut covoare pe pereti. Mama ta iti spune ca esti slab chiar daca ai 110 kg, te suna si te intreaba daca ai mancat, chiar daca e miezul noptii, folosesti sacosele primite la cumparaturi pe post de pungi de gunoi. Nu poti pleca in calatorii decat daca te conduc macar cinci persoane la autobuz, tren sau aeroport.

Parintii tai nu realizeaza ca tehnologia s-a imbunatatit si atunci cand suna inca urla la telefon de se aude in tot cartierul. Nu cunosti mai mult de jumatate din invitatii de la nunta ta pentru ca parintii i-au invitat, copilul tau poarta caciulita si trei pulovere in septembrie desi sunt 25 de grade afara, porti palton din septembrie pana in mai, daca vezi pe cineva in pantaloni scurti in decembrie zici ca e nebun, desi sunt 20 de grade afara. Esti ferm convins ca “urda”, “mamaliga”, “parizerul”, “telemeaua”, “zacusca” sunt feluri internationale de mancare. Cand vin strainii la tine in vizita te distrezi dandu-le cea mai tare tuica din casa… si cand reusesc sa bea un pahar le mai torni unul, iar cand ai musafiri si ii intrebi daca servesc ceva si ei spun “NU” la tine inseamna “DA”… Cam asta e. Am scos din text cateva “caracterizari” ce mi s-au parut ceva mai generale, putand fi specifice si altor popoare. Am considerat ca ar fi pacat sa ne confundam cu altcineva, sa ne pierdem identitatea pe care ne-am castigata de-a lungul istoriei noastre milenare.