Viata, deocamdata – L-au spanzurat pe Avram Iancu. Cine urmeaza?

Scris de Grigore Ciascai, 16 martie 2011 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

De la sfarsitul anului ’89 si pana in prezent, asistam la o ascensiune fara precedent a sovinismului si iredentismului unguresc pe teritoriul Romaniei. Inca din prima zi (22 decembrie), cand s-a dat liber la agresiuni si crime, ungurii au trecut la implementarea programului lor pe reprezentantii autoritatilor din zona Har-Cov, in primul rand pe militieni, securisti, militari. Apoi au trecut si la romanii de rand, Mihai Cofariu fiind doar un exemplu. Atrocitatile din zilele acelea par decupate din paginile istoriei medievale timpurii. Pentru ca in secolul XX nu s-a prea vazut sa decapitezi un ofiter, sa-i scoti ochii si apoi sa joci fotbal cu capatana lui. Nici sa-l spanzuri pe ofiterul baimarean Mircea Buie in centrul orasului Odorheiu Secuiesc si numai Dumnezeu sa-l salveze rupand creanga copacului de care l-au agatat. Apoi, dupa martie ’90, a inceput sa se puna in practica planul diabolic al liderilor UDMR pe care l-au impartit in gari si etape precise. Un plan minutios intocmit, de la care nu s-au abatut niciodata, cel mult l-au intarziat pentru ca nu erau indeplinite toate conditiile interne si internationale. Si, uite asa, s-a ajuns ca ungurii din Romania sa poarte doliu de ziua noastra nationala, sa intoneze imnul Ungariei pe teritoriul nostru in orice imprejurare, parlamentarii romani sarbatoresc 15 martie avand zi libera, autonomia culturala este deja o implinire, iar cea teritoriala e pe drum, europarlamentarii, primarii si presedintii de Consilii Judetene din Romania au primit cetatenia maghiara si declara ca este cel mai important eveniment din viata lor, contestarea Tratatului de la Trianon oriunde si oricand a devenit o practica curenta la orice nivel, se lupta pentru euroregiuni, legea minoritatilor e ca si asumata de Guvernul condus de un premier imbecil, criminalii unguri din decembrie ’89 au fost eliberati in regim de urgenta si o duc boiereste in Ungaria, iar acum s-a dat startul oficial de ponegrire a simbolurilor nostre nationale. Statul roman nu mai are nicio putere, toate lichelele care l-au guvernat n-au facut nimic altceva decat sa se lase santajate de UDMR pentru a se mentine cat mai mult la putere. Situatia pare scapata total de sub control, pericolul divizarii Romaniei a devenit aproape o certitudine, fiind doar o chestiune de timp. Interesant, poate cel mai marsav atac la simbolurile noastre nationale din ultimii 20 de ani, nu s-a bucurat de prea mare interes din partea presei. Cea aservita puterii a tacut la ordin ca nu cumva sa se supere Kelemen Hunor, cea golaneasca e ocupata cu divortul lui Iri si Moni, iar cealalta despica in microni cutremurul si tsunami-ul din Japonia. Este infantil sa ne intrebam ce vor de fapt ungurii din Romania. Ei stiu foarte bine, numai noi ne prefacem ca nu ne pandeste niciun pericol. Deocamdata au ajuns la Avram Iancu, simbolul Ardealului romanesc. Nu sustin ca, in contrapartida, romanii ar trebui sa-l spanzure pe Laszlo Tokes si alti cativa dezaxati actuali. Dar cred ca oricand se poate ajunge la asa ceva. Nu mai este nicio indoiala ca romanii majoritari sunt provocati prin toate mijloacele si metodele sa raspunda, sa faca gesturi necugetate de care sa profite apoi iredentistii. Cel mai mare rau pe care l-ar putea face romanii tarii lor ar fi sa raspunda provocarilor. Amintiti-va de Kosovo si nu mai spuneti ca niciodata la noi nu se poate intampla asa ceva. Asa am gandit si eu, dar evenimentele din ultimii anii m-au convins ca sunt un mare naiv. Ba da, se poate sa ne trezim in orice moment cu o enclava ungureasca in Har-Cov. Solutii pentru impiedicarea acestui dezastru nu prea avem, atata vreme cat gunoaiele politice, indiferent de coloratura, joaca la cacealma viitorul natiei romane, milogindu-se si caculindu-se in fata reprezentantilor partidelor unguresti. Noua nu ne ramane decat sa asteptam sa vedem cine urmeaza dupa Avram Iancu. C-asa-i romanul mioritic, rabdator, blajin, indiferent si prost cum nu s-a mai vazut pe pamantul asta.