Castelul de pe Valea Borcutului, o poveste intre ascensiune si decadere

Scris de Angela Sabau, 17 februarie 2011 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Construit in jurul anilor 1903-1904, fosta resedinta a familiei Pocol se afla intr-o stare avansata de degradare

Pe Valea Borcutului, la marginea padurii, se afla ruinele a ceea ce a fost odinioara conacul unui proprietar de mine din zona. Orice locuitor de pe Valea Borcutului a auzit despre celebrul „castel” si stie cel putin o poveste legata de viata si existenta familiei ce l-a detinut odinioara. Desi nu este un castel in adevaratul sens al cuvantului, „Casa Pocol” se afla pe lista monumentelor istorice, fiind construit cu peste 100 de ani in urma. Astazi, castelul a devenit o ruina, iar proprietarul, Consiliul Judetean Maramures, nu are nimic in plan pentru reabilitarea acestuia.

Castelul uitat de autoritati este la capatul „vietii” sale. Construit in jurul anilor 1903-1904, fosta resedinta a familiei Pocol se afla intr-o stare avansata de degradare, iar autoritatile nu au niciun plan pentru reabiltiarea lui. Cel putin pana in prezent nu a fost facut public niciun proiect in acest sens, iar secretarul CJ, Dumitru Dumuta, spune ca nu stie de existenta vreunui astfel de proiect. „Nu am informatii in legatura cu un eventual proiect de reabilitare a castelului Pocol”, a explicat el. De altfel, nici nu se stie ca imobilul sa fi fost revendicat de cineva pana in prezent, urmasii directi ai familiei Pocol nemaifiind in viata. „Nu stiu sa fi facut obiectul unei cereri de retrocedare, dar pot sa spun ca situatia lui nu este cea mai fericita. Castelul este pe lista monumentelor istorice si, din pacate, se degradeaza”, a mai precizat Dumitru Dumuta. Totusi, exista o cerere de retrocedare, dar este vorba despre terenul respectiv, iar cererea este in curs de rezolvare. Ana Mojolik din cadrul Directiei de Cultura spune ca, in vara anului trecut a existat o discutie pentru transformarea castelului in azil de batrani. „Stiu ca s-a discutat asta, iar noi chiar l-am trecut pe o lista pentru reabilitare, insa am fost informati ca s-a inregistrat o cerere de retrocedare”, a spus ea. In realitate, informatia a ajuns eronata, se pare, pentru ca era vorba doar de terenul pe care se afla castelul, potrivit datelor de la Directia de Patrimoniu din cadrul Consiliului Judetean Maramures.

Legende si adevar despre familia Pocol

Istoria castelului de pe Valea Borcutului este pierduta in negura timpului, insa in ce priveste familia Pocol, documentele pastrate la Arhivele Nationale Maramures arata ca Alexiu Pocol a fost invatator si a devenit proprietar de mine in urma casatoriei cu vaduva Maria Muresan, care era mai in varsta decat el cu 13 ani. Localnicii stiu si acum o multime de povesti legate de familia care a devenit putred de bogata. Nu este om pe Valea Borcutului sa nu fi auzit povestea cu incaperea pe care Alexiu Pocol ar fi pardosit-o cu monede de aur asezate pe cant, ori pe cea conform careia el ar fi donat 3,5 kilograme de aur pentru realizarea coroanei Reginei Maria. „Monedele aveau chipul imparatului pe ele, asa ca imparatul nu a vrut sa-i calce nimeni pe chip si i-a cerut sa aseze monedele pe cant”, explica Maria Magdalena :andor, o femeie ce locuieste peste drum de conac. „Cand eram eu mica si ma ducea mama la plimbare, aici era un gard inalt de nu vedeai nimic inauntru. Era foarte mare secret tot ce se intampla dincolo de gard”, mai spune ea.

Alti localnici isi amintesc despre istorisirile parintilor ori ale bunicilor care spun ca dupa ce s-a casatorit si a devenit proprietar de mine, acesta nu a gasit aur, cheltuindu-si toate rezervele financiare. Muncitorii sai insa, (siguri ca exista aur suficient acolo), au continuat sa munceasca pentru el chiar si neplatiti, timp de o luna. Se pare ca a fost o decizie inspirata, pentru ca au gasit aur mai mult decat ar fi crezut. Despre sotia acestuia, localnicii spun ca ar fi fost analfabeta. „Se zice ca odata, aflata la un restaurant, chelnerul i-ar fi dat lista de meniu invers, insa ea nu si-a putut da seama. Jenat, chelnerul i-a inversat lista si i-a dat-o in pozitia corecta, la care ea ar fi replicat< cine poate citi asa, poate si invers”, istoriseste o tanara povestea stiuta de la bunicii sai. Tot la nivel de poveste transmisa de la bunici, se stie ca Alexiu Pocol ar fi fost un impatimit al jocurilor de noroc si mare iubitor de femei, obiceiuri care ar fi contribuit substantial la saracirea familiei.

Documente pastrate de Arhivele Judetene

Potrivit numarului 3 al Revistei Arhivelor Nationale Maramures, unde doctorandul Robert Tokoly a publicat un studiu efectuat, Alexiu Pocol a absolvit cursurile Preparandiei din Blaj si din Sighetu Marmatiei, dupa care a fost invatator, pana s-a casatorit cu Maria Muresan. Desi s-a crezut ca nu a avut copii, potrivit studiului din revista arhivelor se pare ca acesta a avut sase copii cu Maria, care mai avusese sase copii din prima casatorie. In acelasi studiu se arata ca la nunta unuia dintre fiii lui, Inocentiu, ar fi participat chiar Iuliu Maniu, in calitate de nas. Din cei sase copii, patru s-au prapadit foarte devreme, iar ceilalti doi, un baiat si o fata, au trait – fiul pana la 37 de ani, iar fiica, Melania, pana in 1987. Despre aceasta, conform datelor, se stie ca a fost medic si ca a trait in Satu Mare. Melania, fiica lui Alexiu Pocol, a avut doua fiice, una a trait doar trei ani, iar cealalta, tot Melania, pana la 39 de ani. Despre Inocentiu se stie ca a murit la 37 de ani, din cauza tuberculozei, dar nu se stie daca a avut copii sau nu. Despre sotia propietarului de mine, Maria, se mai spune ca dupa casatoria cu Alexiu s-a trezit propulsata in inalta societate, fiind cautata de toate doamnele importante din Baia Mare de la acea vreme. Totusi, se pare ca aparitiile ei in viata publica erau mult mai discrete decat cele ale sotului ei. De asemenea, se mai arata in documentul semnat de Robert Tokoly, marele proprietar de mine a fost foarte activ in viata politica, fiind chiar si primar in Baia Mare intre 1926-1927, presedinte al Bancii Comerciale din Baia Mare, presedinte al Uniunii proprietarilor de mine particulare si membru al Reuniunii Femeilor Romane Regina Maria unde, alaturi de fiica si sotia sa, contribuia la buna functionare a organizatiei cu 1.000 de lei. Totodata, a fost presedinte al Filialei Baia Mare a Crucii Rosii, dar si membru marcant al ASTRA. Dupa Marea Unire din 1918, Alexiu Pocol a fost senator de Baia Mare, apoi presedintele organizatiei locale a Partidului National |aranesc, dupa care a trecut la PNL, in vara lui 1927, unde a ramas pana la moarte. Alexiu Pocol a incetat din viata la 63 de ani, la Budapesta, intr-un sanatoriu unde se trata pentru afectiuni renale, la noua ani dupa moartea sotiei sale, Maria, care a murit in 1926, cauza mortii fiind nefrita. Se pare ca ultima pe linie directa a familiei a fost fiica lui Alexiu Pocol, Melania, iar odata cu disparitia acesteia si a fiicelor ei, linia directa a descendentilor s-a stins.