Şapte copii şi doi adulţi irakieni dorm sub cerul liber în faţa azilului din Şomcuta Mare

Scris de Lia Bradeanu, 29 iunie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

O familie cu şapte copii din Irak au dormit sub cerul liber în faţă Centrului de Primire a Refugiaţilor din Şomcuta Mare. Aceştia, deşi au documente româneşti, nu s-au prezentat la perioada stabilită pentru interviu, aşa că nu mai au dreptul să fie găzduiţi la azilul din Maramureş, însă se caută soluţii pentru că aceştia să nu mai doarmă sub cerul liber.

„Ieri am venit. Am cerut mâncare mi s-a spus <Nu mâncare>, am cerut apă mi s-a spus <Nu apă>. Am dormit în parc. Au venit şi ne-au spus <Mergeţi, mergeţi, nu staţi aici>. Am vrut să cumpăr mâncare pentru copii, dar nu am bani”, a spus irakianul.

După câteva minute la gardul azilului a venit o femeie care ţinea în braţe un copil. Băiatul întinde mâinile să fie luat în braţe de femeia care stă înafara centrului alături de ceilalţi copii. Ne spune că este fiica şi nepotul ei. Primesc apă de la ceilalţi compatrioţi care sunt găzduiţi în centru. Autorităţile române se mişcă puţin mai greu. Ne asigura însă că au luat legătura cu reprezentanţii ONG-urilor din localitate pentru a găsi soluţii împreună. Familia era programată pentru un interviu în aceste zile însă nu s-au prezentat. Asta pentru că au plecat în Timişoara cu gândul că de acolo vor reuşi să treacă graniţa şi să ajungă cel mai posibil în Germania. Nu au reuşit aşa că au revenit în Maramureş.

Ei sunt vorbitori de limba kurdă, dar încearcă să înţeleagă şi să vorbească în limba engleză. Cu greu ne explică faptul că îşi doresc să rămână în România. Să muncească şi să îşi crească aici copiii. Autorităţile locale s-au autosesizat şi acum vor încerca să găsească soluţii pentru ca cei 7 copii să primească hrană, apă şi un loc unde să fie găzduiţi.
Gheorghe Ioan Buda, primar Şomcuta Mare, spune că este un caz special dar va încerca să rezolve situaţia în aceste zile.
Oamenii din localitate dau vina pe autorităţi şi spun că aceştia nu sunt interesaţi să întindă o mână de ajutor refugiaţilor. Ar dori să îi ajute, însă nu îşi permit pentru că şi ei sunt săraci.
Autorităţile locale promit că se vor implica astfel încât irakienii să nu mai stea pe jos în faţa centrului. Pentru a comunica mai uşor cu ei se va încerca găsirea unui translator pentru ca adulţii să înţeleagă care le sunt responsabilităţile şi obligaţiile pe care trebuie să le respecte ca să poată beneficia de drepturile legale ce li se cuvin pe teritoriul României. Asta pentru a nu mai ajunge în astfel de situaţii.