Cufoaia, satul unde s-a nascut vesnicia

Scris de Nick Opris, 17 noiembrie 2011 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Moto:

“Cea mai mare incercare a spiritului este sa abordezi natura…simplu. Lucrurile doresc sa ne fie straine… Toate lucrurile ne fac straini, e sufletul ceva strain pe pamant. (Vasile Grigore Latis)

Ca sa ajungi in satul Cufoaia, daca vii dinspre Baia Mare, la o aruncatura de baţ dupa ce intri prin poarta maramureseana, faci brusc la dreapta, dar cu grija ca drumul asfaltat se pravaleste la vale in serpentine, vreme de 1,5 km. Dupa ce serpuiesti printre serpentine, unele atat de stranse ca aproape iţi vezi numarul din spate al masinii, privelistea ţi se deschide in faţa ca o reverie. O rascruce te face sa cugeţi in ce parte sa o apuci, dar, indiferent pe unde o iei, tot la un punct comun ajungi, drumul din stanga si cel din dreapta se deschid larg, apoi, adunandu-se ca intr-o imbraţisare, strangand si dezmierdand, locurile, casele, oamenii. Daca stii sa asculţi, auzi copacii murmurand: “…Lasa-ma cu capul intors sa-i / caut / pe-ai mei. Sa-i pierd. Lasa-ma peste mari neumbrite / s-ajung / la izvor…Eu am fost eu si-non-eu, o blanda demenţa / ascultand legenda apei uitata, un tors al celui / fara de ţara-ntreband. Un codru mare-n auz (dar nu-l / poţi pricepe) / si poate nici n-am fost…Ce cantec trist e acesta nimeni / nu stie; doar tu si moartea-l invaţa si-l canta pe rand”.

In urma cu 78 de ani, aici s-a nascut Vasile Grigore Latis

Versurile lui Vasile Grigore Latis rasuna din frunzele si radacinile copacilor, din apa fantanilor, din iarba cosita si iarba nenascuta. Si cum ar putea fi altfel cand, in urma cu 78 de ani, aici in satul Cufoaia s-a nascut Vasile Grigore Latis. Pe cand fotografiam casa, proaspat renovata, citind placa de marmura pusa frontal care te instiinţa: “Aici s-a nascut poetul, ganditorul, carturarul Vasile Latis (1933-2007)”, din casa au iesit intrebatori un barbat urmat de o femeie. Explicandu-le ca vreau sa scriu despre sat si despre casa in care s-a nascut Vasile Latis, am avut surpriza placuta sa aflu ca in faţa mea sta nepotul scriitorului, Ioan Latis (56 de ani) cu soţia Aurelia. Aflu ca, de curand, casa a fost renovata si are o varsta apreciata la peste 100 de ani. A fost construita din pamant si paie, materiale care au dainuit in timp.

“Unchiul meu a mostenit darul de a scrie de la mama lui, Zamfira, care nu absolvise nici o clasa, dar compunea poezii, pe care grijuliu Vasile Latis le nota intr-un caiet”, povesteste Ioan Latis.

Se pare ca mai toata familia era talentata, Ioan isi aduce aminte ca, pe cand avea 8-9 ani, in sat a sosit un preot din alta parte, care a ţinut o slujba. Mergand acasa a uimit pe toata lumea, repetand aproape toata slujba ţinuta de preot.

Despre Vasile Grigore Latis s-a scris mult si cu siguranţa se va mai scrie, dar merita citat Gheorghe Grigurcu, care in cartea lui Adrian Ţineghe, “Exerciţiu spiritual cu Vasile Grigore Latis”, il caracterizeaza astfel: “…Socoteam – si n-am nici acum impresia de-a fi gresit – ca ar fi putut deveni o personalitate de talia lui Cioran, Eliade ori Noica. Avea – in oralitate, dar si in insemnarile sale de jurnal – scanteieri de geniu…”.

Scoala a fost renovata din temelii in urma cu trei ani

Drumul continua in linie dreapta pana in zare, apoi face o curba larga pana te intoarce si iar continua drept pana la scoala, trecand pe langa biserica mare si tacuta si ajungand la clinchetul zglobiu al glascioarelor de prichindei. Scoala, renovata din temelii in urma cu trei ani, ofera condiţii optime pentru instruirea copiilor, dar numai cei de la gradiniţa erau prezenţi impreuna cu educatoarea Ileana Pall.

“Pentru clasele I-IV au ramas numai cinci copii, asa ca s-a luat hotararea ca ei sa mearga la scoala la Targu Lapus. Condiţiile, vedeţi, sunt foarte bune, e curat, spaţios, cald. Cred ca trebuie sa-i mulţumim primarului Mitru Lese si pentru scoala si pentru drumurile asfaltate”, afirma Ileana Pall.

Tocmai venise masina cu “laptele si cornul”, asa ca i-am lasat pe micii gradinari sa-si satisfaca pofta. Pe frontispiciul scolii erau gravate pe o placa cuvintele< “La 8 noiembrie 1848, satul Cufoaia a fost ars de trupele nobiliare maghiare, ca represalii pentru participarea locuitorilor sai la revoluţia romana”.

Am plecat, urmarind cu privirea microbuzele moderne care transportau mulţimea de prichindei galagiosi la scoala si de la scoala din Targu Lapus.

“Si deodata esti singur. Pamantul o stie. / Singur unui gand ce-au apus, singur / nesfarsitelor morţi pe care gura altor / vremi le-a tacut. / Singur, ca cel ce iubeste. / De esti tu acela…/ Sau poate tu niciodata n-ai fost”. (Vasile Grigore Latis, Antistrofe).

  1. drg gt a spus: 20 noiembrie 2011, ora 00:57

    evrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrawelllllllllllllllllllllllllllllllllllllll