Distracţie şi socializare printre vârstnicii din Baia Sprie

Scris de Vasile Gherman, 01 octombrie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »


În întreaga lume pe 1 octombrie au fost sărbătorite persoanele vârstnice. Prilej de bucurie pentru asistaţii de la Căminul de Bătrâni din Baia Sprie care au întâmpinat acest eveniment cu mult inters, emoţie şi recunoştinţă pentru toţi cei care s-au străduit să le facă bătrâneţele mai uşoare. Au ţinut să le fie aproape oficialităţile locale şi artiştii de la Ansamblul Naţional Transilvania, Ca în fiecare an, angajaţii instituţiei de asistenţă socială din Baia Sprie se îngrijesc ca acest eveniment, şi nu numai, să fie marcat în condiţii cât mai speciale. De la împodobitul sălii de mese, meniuri alese, prăjitură, băuturi, fructe, muzică populară şi multe alte surprize. Toate au fost pregătite din suflet pentru fericirea vârstnicilor instituţionalizaţi. Artiştii de la Ansamblul Naţional Transilvania, i-au impresionat până la lacrimi, cu cântece specifice vârstei lor. Apoi au socializat împreună, deapănând amintiri mai îndepărtate sau mai apropiată de perioada în care ne aflăm. Societăţile trebuie să asigure creşterea calităţii vieţii pentru persoanele în vârstă şi respectarea drepturilor lor, pentru a putea trăi în demnitate. Sunt necesare sisteme de securitate socială puternice care să furnizeze servicii, să asigure un standard adecvat de viaţă şi care să promoveze solidaritatea între generaţii. Suferim mult la acest capitol, însă beneficiarii speră că până la urmă legiuitorii se vor apleca şi la nevoile lor. Cei din sistem, se străduiesc să supravieţuiască, pun suflet în tot ce fac, atrag voluntari şi binefăcători, însă nu e suficient pentru a le creea confortul necesar pe care-l merită părinţii şi bunicii noştri. Ei merită mult mai mult. Singurătatea bătrânilor nostri este sfioasă şi generoasă. Ea se adânceşte odată cu bolile, slăbiciunea şi apropierea morţii. Să-i ţinem aşadar de mână pe bătrânii noştri aşa cum au făcut-o ei pe când eram copii, să facem alături de ei mai mulţi paşi, poate nu ultimii. Să le ascultăm cu luare aminte cuvintele, poate nu cele din urmă, şi să le arătăm că lumea noastră este şi va fi mereu şi a lor. Serviciile de asistenţă socială dispun de oameni cu suflet mare, care au răbdare cu bătrânii aflaţi în suferinţă. Sunt dispuşi să-i ajute astfel încât să le facă bătâneţile mai liniştite. Sigur că trebuie multă răbdare şi toleranţă. De la o vârstă bătrânii sunt destul de dificili, însă trebuie să fi un bun psiholog pentru a-i face să înţeleagă că odată ce au ajuns instituţionalizaţi toate demersurile angajaţilor sunt în favoarea lor. Toţi le vor binele, doar trebuie să şi-l dorească şi ei. Cu unii e mai greu, cu alţi e mai uşor. Cu bune, cu mai puţin bune, fiecare vârstnic a sărbătorit după posibilităţi. Indiferent cum s-au răsfăţat, pentru ei a fost o zi deosebită în care s-au bucurat că nu au fost uitaţi, iar Bunul Dumnezeu le-a mai dăruit zile să poată sărbătorii cu cei apropiaţi, cu copiii sau nepoţii lor.
Vasile Rohianu