75 de ani de la plecarea ultimului tren cu evrei din Baia Mare spre Auschwitz

Scris de Vasile Gherman, 06 iunie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index

Amintiri dureroase pentru comunitatea evreilor din Baia Mare. S-au împlinit 75 de ani de la plecarea ultimului tren cu evrei din Baia Mare către Auschwitz.

Majoritatea celor plecaţi nu au mai revenit acasă, fiind exterminaţi. În memoria victimelor Holocaustului, în Baia Mare a fost inaugurat, un grup de trei pietre funerare. În prezent, Comunitatea Evreilor din Baia Mare numără 77 de membri. Concluzia Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România în acest sens este că, în timpul Holocaustului, în România şi în teritoriile aflate sub controlul său, au fost ucişi sau au murit între 280.000 şi 380.000 de evrei români şi ucraineni. În Holocaust au pierit şi aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în Transilvania de Nord, aflată sub conducere maghiară. În Transilvania anului 1944, aflată sub ocupaţie maghiară, evreii au fost înghesuiţi în ghetouri, fiind înfometaţi şi lăsaţi să moară de sete. Şi în Baia Mare a existat un ghetou unde evreii erau supuşi torturilor şi metodelor de anchetă obişnuite în toate ghetourile (martorii vorbesc despre lovituri cu vâna de bou sau cu bastoane de cauciuc peste tălpi, introducerea de ace sub unghii, legarea şi suspendarea de bare de fier şi apoi lovirea până la leşin).

„Ghetoul pentru evreii din oraşul Baia Mare a fost stabilit pe terenurile virane ale Fabricii de sticlă König; evreii aparţinând diferitelor comunităţi din districtele Baia Mare, Şomcuta Mare şi Copalnic Mănăştur au fost cantonaţi în nişte grajduri din Valea Borcutului. Ghetoul din Baia Mare cuprindea aproximativ 3.500 de evrei, iar cel din Valea Borcutului, în jur de 2.000. Dintre aceştia din urmă, numai 200 şi-au găsit adăpost în grajduri; ceilalţi au fost cantonaţi sub cerul liber”, după cum se precizează pe pagina de internet a Muzeului Holocaustului din Transilvania. După ce evreii au fost înghesuiţi în spaţii neamenajate, fără facilităţi sanitare, autorităţile maghiare au invocat pericolul epidemiilor, cerând deportarea cât mai grabnică a celor închişi. Din Baia Mare au plecat două trenuri, cu aproape 6.000 de evrei.

„Ziua de 5 iunie este ziua în care în 1944 a plecat cel de-al doilea şi ultimul tren cu evrei către Auschwitz din Baia Mare. În cele două trenuri, primul în 31 mai, al doilea în 5 iunie, au fost peste 5.900 de evrei din care peste 3.600 erau din Baia Mare, restul din zona înconjurătoare: Şomcuta Mare, Baia Sprie, Valea Borcutului unde erau comunităţi evreieşti”, a relatat preşedintele Comunităţii Evreilor din Baia Mare, Tiberiu Kornreich. Prea puţini evrei au mai reuşit să se întoarcă acasă. Majoritatea au murit în lagărul unde au fost deportaţi. Mărturia unui supravieţuitor al Holocaustului… „Atunci am pierdut-o pe mama”. În Baia Mare trăiesc în prezent doi supravieţuitori ai Holocaustului. O doamnă în vârstă de 96 de ani şi un domn care a ajuns la 91 de ani. Dezideriu Fűlőp îşi aminteşte în fiecare an în această perioadă momentele prin care a trecut. Avea doar 15 ani şi s-a trezit într-un tren de vite despre care nu ştia nici măcar în ce direcţie merge. La Auschwitz a pierdut-o pe mama sa. Era doar un copil, dar nu a mai aflat niciodată ce s-a întâmplat cu mama lui, însă este aproape o certitudine că femeia nu a supravieţuit ororilor din lagăr. „Eu am simţit deplin toate necazurile. În fiecare an la această dată îmi amintesc de momentul în care am fost deportat. Nu sunt amintiri plăcute. Parcă ieri a fost acea zi. Eu aveam 15 ani. Dintr-o dată m-am trezit într-un tren de vite. Nu ştiam unde mergem. Când am ajuns, ne-am dat jos şi de acolo ne-am despărţit de mama. Cu tata am fost împreună. Ne-am întors împreună acasă. Despre mama nu am mai ştiut nimic. Nu ştim care a fost soarta ei. Acolo s-au despărţit femeile de bărbaţi. Femeile au fost duse într-un loc, bărbaţii în alt loc şi nu am mai aflat niciodată veşti despre mama”, a spus Dezideriu Fűlőp.

În memoria victimelor Holocaustului, în Baia Mare, a fost organizat un moment comemorativ la care au participat evrei ce vieţuiesc în zonă. La eveniment a fost prezent şi viceprimarul Băii Mari, Noemi Vida. În cadrul evenimentului, au fost dezvelite trei pietre funerare pe care este inscripţionat motivul pentru care au fost ridicate: în amintirea evreilor deportaţi în 1944. A fost rostită o rugăciune, apoi s-au spus câteva cuvinte despre ce a însemnat acel moment şi despre modul în care sunt percepuţi evreii la ora actuală.

V. Gherman