O selecţie mai riguroasă?

Scris de Dumitru Păcuraru, 29 iunie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Niciun guvern nu a fost primit cu atâta ostilitate ca şi cel care urmează să se prezinte în faţa parlamentului pentru validare. Constestat din exterior, contestat în interiorul PSD,  Mihai Tudose riscă să-şi intre în pâine deja erodat. În opinia unor colegi, printre care se află şi preşedintele executiv al partidului, premierul desemnat cu formarea guvernului nu îndeplineşte nici unul din criteriile cerute.

Preşedintele Iohannis a trecut cu vederea criteriul de integritate. Mihai Tudose, la fel ca mulţi alţi demnitari, a fost acuzat de plagiat. A renunţat la titlul de doctor, însă fapta rămâne. S-ar putea foarte bine să fie o acuzaţie falsă. Omul pare onest.

  Propriii colegi de partid îi contestă profesionalismul, iar mass media îl acuză că are legături nepermise unui politician cu serviciile de informaţii. Deja s-a consacrat expresia că are „dublă comandă”. SRI a dat un comunicat, dar degeaba. Omul are deja pe frunte pusă ştampila de om al Sistemului.

Se crede că electoratul PSD este imun la aceste critici. Liviu Dragnea se bazează pe faptul că votanţii PSD nu sunt atât de pretenţioşi primind tot ce li se oferă în materie de miniştri, primari, şi tot ce ţine de repartizarea unor oameni pe funcţii.  Singurul lucru important pentru acest electorat, în fond dispreţuit, este să primească pensii mai mari, salarii mai mari, ajutoare de stat. Se consideră că baza partidului, talpa ţării, nu poate fi sensibilizată de moftul criteriilor de integritate. Acestui electorat nu-i pasă nici că Mihai Tudose a plagiat, nici că s-a învârtit în jurul serviciilor de informaţii. Dacă viitorul prim ministru va da în continuare ce a promis PSD în campania electorală va fi un şef de guvern foarte bun. Dacă economia se duce de râpă nu contează, pentru că oricum crizele vin şi se duc, dar PSD rămâne partidul cel mai mare.

Modul în care se se formează echipa guvernamentală este, de asemenea, inedit. Ca în cazul propunerilor pentru funcţia de premier, s-au pe piaţă tot felul de nume. PSD şi-a descoperit capacitatea de a manipulare a presei, şi prin presă a opiniei publice. Anunţându-se patru-cinci, sau chiar zece candidaţi pentru aceeaşi funcţie s-a creat impresia că în PSD există democraţie. Mihai Tudose a avut patru sau cinci contracandidaţi, care, culmea, au renunţat la competiţie de bună voie. În cazul miniştrilor este la fel. Prezentarea listei a fost o surpriză la fel de mare ca la propunerea şi desemnarea primului ministru. Probabil că preşedintelui Iohannis nu-i va păsa cine sunt membri guvernului. Cu cât mai slabi cu atât mai bine pentru opoziţie. PNL se consolează cu ideea că PSD nu poate fi învins decât din interior. Este o chestiune de timp. Erodarea guvernului de stânga, cu toate promisiunile lui, populist, demagogic, este un proces în plină desfăşurare. În interiorul PSD că nu s-a ajuns la masă critică suficientă pentru declanşarea unei crize cu consecinţe devastatoare. Grupul lui Victor Ponta  aşteaptă la cotitură, atentează la unitatea partidului. Scopul lor este racolarea unui număr de parlamentari suficient de mare pentru a pune sub semnul întrebării majoritatea parlamentară. Dacă UDMR nu-i va sări în ajutor, peste câteva luni s-ar putea să se repete episodul Grindeanu. Când Liviu Dragnea s-a decis să-l propună pe Mihai Tudose în primul rând s-a gândit ca acesta să nu fie un apropiat a lui Victor Ponta.

La desemnarea miniştrilor PSD face spectacol. Aplauze însă nu primeşte. Deocamdată nevoia de senzaţional al presei a fost acoperit. Dacă şi după instalarea guvernului circul mediatic va continua, guvernul Tudose este condamnat din faşă. Dar după prezentarea listei, la prima vedere echipa guvernamentală pare formată din oameni mai bine pregătiţi decât fosta echipă. Au fost aleşi mai cu grijă noii miniştri? Să sperăm că de data aceasta selecţia miniştrilor a fost mai riguroasă.