Ziua redeşteptării conştiinţei istorice

Scris de Dumitru Păcuraru, 17 aprilie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

După 11 septembrie 2001, când au fost lovite turnurile gemene din SUA, mistuirea în flăcări a celebrei catedrale Notre Dame a reuşit să capteze atenţia întregii planete. Lumea întreagă se întoarce pentru o clipă spre trecut, spre primele şi marile simboluri ale civilizaţiei occidentale. Nu a ars o monumentală catedrală, veche de opt sute de ani, ci o parte din istoria Europei.

Ziarele, televiziunile din lumea întreagă se întrec în titluri atotcuprinzătoare, pe cât de scurte pe atât de condensate, de pline de tragism. Este suficient să scrii „Notre Dame” cu imaginea unei catedrale în flăcări.

Orice tragedie se constituie într-un moment de auto-reflecţie. Şocaţi, francezii încă din prima clipă s-au gândit la reconstruirea faimoasei catedrale. Probabil germanii s-au gândit la câte biserici au fost distruse în cele două războaie mondiale. Americanii s-au dus cu gândul la 11 septembrie.

Românii, prin reprezentanţii lor, preşedinte, prim ministru, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, au transmis mesaje de solidaritate Franţei în stare de şoc.

Dar cu acest prilej să ne reamintim modul în care tratăm propriul nostru patrimoniu cultural şi istoric. Este un subiect dureros. Preşedintele Iohannis, deşi restaurarea Sibiului i-a adus nu numai faimă, dar l-a şi propulsat în funcţia de şef al statului, nu s-a făcut remarcat prin nicio iniţiativă de susţinere, fie şi morală, a pieselor de patrimoniu. Mai degrabă s-a remarcat prin excursiile în munţi decât prin vizitele la vestigiile istorice.

Guvernul a ratat şansa de a demara un proiect de reabilitare a monumentelor şi caselor memoriale în anul Centenarului. Guvernanţii români nu învaţă nimic de la ţările pentru care turismul cultural are şi o valenţă economică. Catedrala Notre Dame, cu peste 13 milioane de vizitatori anual, era şi o sursă de venituri pentru industria turismului.

Indolenţa nu se manifestă doar la vârful politicii. Autorităţile locale sunt la fel de insensibile la valorile trecutului. Nu există partid, candidat la funcţiile publice, primari, preşedinţi de consilii judeţene, care să nu puncteze în program că va sprijini „dezvoltarea turismului” în localitatea lui, în judeţ. Rezultatele întârzie să apară. De parcă un incendiu uriaş le-ar fi mistuit minţile.

În mintea fiecărui reprezentant de vârf la nivel naţional şi local există o catedrală Notre Dame sau nu există nimic. Dacă la alegeri voturile s-ar obţine în funcţie de cât a făcut fiecare pentru istoria locului, pentru vestigiile culturale, n-ar fi realeşi decât o mână, sub 10% dintre primari şi preşedinţi de consilii judeţene.

La nivel naţional coaliţia PSD-ALDE nu ar trece pragul electoral, iar preşedintele Iohannis ar fi trimis în Sibiu, să-şi vadă de excursiile în munţi, să schieze iarna şi să se plimbe cu bicicleta vara.

Franţa este mai mult decât în doliu. Curg mesajele de solidaritate. Preşedintele Macron a promis încă din prima clipă că „destinul” Franţei va fi reconstruit. Au început donaţiile încă de când catedrala era cuprinsă de flăcări.

Păstrând proporţiile, este momentul să ne reamintim că în urmă cu câteva luni a ars Palatul Episcopal Greco-Catolic din Oradea. Vă amintiţi cumva ca autorităţile centrale să-şi fi exprimat vreo opinie? Ziua în care a ars catedrala Notre Dame poate deveni momentul zero al redeşteptării conştiinţei istorice a civilizaţiei occidentale.

Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.