Ziua Armatei, sărbătorită prin muncă

Scris de Dumitru Păcuraru, 26 octombrie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Ziua Armatei din anul care precede Centenarul nu a mai avut strălucirea de altădată. Preşedintele României nu a mers la Carei, pentru că nu este an electoral. Parlamentarii au preferat să o sărbătorească prin muncă. A fost o zi plină şi la CSM. La guvern nu s-a muncit. Pentru că premierul l-a însoţit pe preşedintele Camerei Deputaţilor la Carei. Alături de Liviu Dragnea şi Mihai Tudose a primit onorul în faţa monumentului ostaşilor români şi Viorel Fifor. Nu i-a fost dat senatorului de Satu Mare, Gabriel Leş să primească onorul alături de cel de-al treilea om în stat pentru că în urmă cu o sută de zile a plecat din funcţia de ministru al Apărării odată cu fostul premier Sorin Grindeanu.

25 Octombrie face din judeţul Satu Mare punctul cel mai fierbinte al Zilei Armatei Române. Cu o formulă consacrată, Careiul a devenit simbolul eliberării ultimei brazde de pământ românesc. Punctul de frontieră  putea fi trecut mai devreme, însă şi atunci se purtau simbolurile: 25 octombrie era ziua de naştere a regelui Mihai. Armata a dorit să-i facă Majestăţii Sale un cadou de ziua de naştere.

   Nu i-a fost dat, ca şef de stat, regelui Mihai să fie la Carei în ziua de 25 Octombrie nici la împlinirea unui an de la eliberare, în 1945, nici în 1946 şi cu atât mai puţin în 1947. 

Regimul comunist a preluat din mers simbolul eliberării ultimei brazde de pământ şi la mijlocul anilor ’60 s-a ridicat la Carei monumentul realizat de Vida Geza. Este una dintre cele mai reuşite lucrări ale sculptorului maramureşan. 

Este greu de imaginat cum s-ar desfăşura manifestările grandioase organizate de Ziua Armatei, mai ales cele la care participă preşedintele ţării. Monumentul în sine este o provocare grandioasă a istoriei. Ca monumentalitate, concurează operele de gen. Ca amplasament, deşi aflat în umbra castelului Karolyi, rezistă unei competiţii având în vedere semnificaţia lui. Că nu este pus în valoare ca operă de artă este cât se poate de adevărat. Dar acest impediment este trecut cu vederea atâta vreme cât nu face parte dintr-un complex arhitectonic dedicat.

  Un proiect de acest gen se impune deja în Carei, cea mai vizitată localitate din judeţul Satu Mare, datorită modului în care se prezintă Castelul Karolyi, şi în general pentru impresia pe care o lasă turiştilor.

Spre deosebire de Satu Mare, de Negreşti, Tăşnad sau Ardud, municipiul Carei are prima şansă de a se transforma efectiv într-un loc al diversităţii culturale. Trebuie ţinută însă ştecheta foarte sus pentru că ameninţarea kitsch-ului este o realitate.

Nu ştiu în ce măsură înţelege ministerul Apărării că are datoria de a susţine oraşul care simbolizează Ziua Armatei. Sărbătorile vin şi trec, iar între ele nu se întâmplă nimic. La fel se întâmplă peste tot în ţară. Oficialităţile centrale îşi aduc aminte de locurile cu valoare de simbol doar în preajma unor sărbători, a unor comemorări pe care le exploatează electoral.

Preşedintele Klaus Iohannis în cuvântul său a pomenit de Centenar, dar foarte vag. Cu ocazia Centenarului merită să se facă o analiză a patrimoniului, a personalităţilor istorice şi culturale care şi-au pus amprenta pe istoria celor o sută de ani care s-au scurs de la sfârşitul Primului Război Mondial. Încă nu se simte deloc niciun freamăt deosebit. Mai mult, parcă totul este mai şters, mai lipsit de strălucire. Nici Ziua Armatei nu a mai avut strălucirea de altădată. Aşa sunt vremurile.