Viorica Dăncilă se dezlănţuie

Scris de Dumitru Păcuraru, 14 noiembrie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Politică fără circ nu se poate, dar circ fără politică, da, se poate. Cine şi-ar fi imaginat că primele „idei” dezbătute în campania pentru turul doi vor fi legate de un fapt banal< să aibă sau să nu aibă loc o dezbatere finală între cei doi candidaţi?

Refuzul preşedintelui stârneşte reacţii violente nu doar împotriva lui Klaus Iohannis, cât şi împotriva PNL. Pe marginea acestui refuz se creează primele nuclee de opozanţi din partea societăţii civile şi a unor partide din arcul guvernamental.

O parte din USR descoperă că atacurile împotriva lui Dan Barna din campanie au avut ca punct de pornire PNL şi Palatul Cotroceni.

  S-a creat un adevărat curent pro dezbatere. #vrem dezbatere pare să ia locul fostului #rezist. Sunt chiar şi lideri PNL, cum este preşedintele organizaţiei Tulcea, care spun că trebuie să existe dezbatere între candidaţi.

Reacţii adverse vin şi din mass media. Dacă se refuză dezbaterea cu Dăncilă se cere o dezbatere cu ziarişti. Evident cu ziarişti pro şi contra Iohannis. Ceea ce este şi mai rău.

Viorica Dăncilă se dezlănţuie. În prima fază  face ordine în partid, demite trădătorii şi intruşii intraţi pe uşa din spate în PSD. A fost exclusă Ana Birchall, ministru lăudat de Iohannis. A fost exclus Cozmin Guşă, înscris recent ca simplu membru, dar care se prezenta ca un reformator şi salvator al partidului aflat pe buza prăpastiei. 

Campania în doi este deja mai animată decât cea din primul tur cu 14 candidaţi. Provocările la duel se extind. Ludovic Orban o provoacă la un duel în doi pe Viorica Dăncilă. Desigur, Dăncilă îl consideră prea mic pe primul ministru ca să se coboare la nivelul lui. Altă femeie, Gabriela Firea, se oferă să-l pună la punct pe Ludovic Orban. De data aceasta primul ministru refuză o întâlnire frontală cu primarul general al Capitalei.

  Şi uite-aşa, fiecare parte îşi spune propria poveste. De vineri se intră în mod oficial în campanie. La dezbateri se vor  afla faţă în faţă susţinătorii celor doi candidaţi. Studiourile de televiziune vor lua foc. Decisă săşi vândă scump pielea, Viorica Dăncilă  a reuşit să imprime un ritm alert în propriul partid. PSD nu va sta liniştit ca pe parcursul primului tur. Preşedinţii de filiale sunt ameninţaţi cu demiterile dacă nu se implică. Primarii nu vor fi incluşi pe liste dacă vor avea rezultate slabe la votul din 24 noiembrie.

  Poporul vrea circ, nu doar pâine. Mass media este nemulţumită de modul în care a decurs campania electorală în primul tur şi este posibil săşi schimbe direcţia de atac.

Întotdeauna poporul îşi canalizează nemulţumirile spre cei puternici. Puternicii zilei sunt acum PNL şi preşedintele Iohannis. Până acum PSD a fost un adevărat zid de apărare în spatele căruia nu se vedea ce face şi ce nu face preşedintele  Iohannis. Acum şi PNL şi preşedintele sunt cu pieptul gol în faţa poporului. De ce să mai fie atacat un partid căzut la pământ şi un candidat prezidenţial fără şanse?

PSD este un partid învins din toate punctele de vedere. A pierdut guvernarea, este pe cale să piardă şi alegerile prezidenţiale. Liderul de facto, Liviu Dragnea, este încarcerat. Viorica Dăncilă este doar un înlocuitor. Dar un înlocuitor care s-a enervat să tot fie făcut prost şi nepriceput. Despre Dăncilă s-a cam spus tot.

Este conştientă  că va pierde alegerile. Contează, însă, cum, la ce scor. Miza PSD pentru turul doi este să obţină acelaşi rezultat ca la parlamentarele din 2016, un procent de 46%.

În noul context nu mai este în joc doar funcţia de preşedinte, ci soarta fiecărui primar PSD. Prin urmare este de aşteptat ca mobilizarea PSD să fie una exemplară.

În cealaltă tabără este posibil să se aştearnă automulţumirea. PNL consideră alegerile deja câştigate. Visează la un 70% pentru Iohannis fără să facă nimic. Aşa ceva nu vine de la sine. Se invocă alegerile din 2000, când Ion Iliescu a avut norocul de a-l avea candidat pe Corneliu Vadim Tudor. Nu este acelaşi lucru. PSD nu este PRM. Partidul lui Dăncilă are resurse nebănuite pe care PNL ar face bine să nu le ignore.