Veşnica problemă: fondurile europene

Scris de Dumitru Păcuraru, 18 mai 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Când România a reuşit să aibă un reprezentant în Comisia Europeană s-a crezut că ne-a pus Dumnezeu mâna în cap. Aveam şi noi, în sfârşit, o pilă în guvernul UE, numit modest Comisie Europeană.

Au trecut de la alegerile europene şi desemnarea Corinei Creţu în funcţia de comisar european, patru ani. Nu s-a schimbat nimic în bine. Situaţia a rămas la fel.

Corina Creţu nu numai că nu a pus o pilă pentru Romănia, dar a trimis o scrisoare de avertisment în care certa guvernul că nu reuşeşte să facă proiecte pentru accesarea fondurilor.

Şefa guvernului a răspuns că situaţia relatată se referă la anul 2017. Viorica Dăncilă nu era prim ministru în 2017. În schimb guvernul avea aceeaşi culoare, dată de aceeaşi alianţă PSD-ALDE.

Situaţia nu s-a redresat nici în 2018. Preşedintele Klaus Iohannis a prins ideea din zbor şi a anunţat că îşi va spune punctul de vedere săptămâna viitoare. De data aceasta nu se poate spune că face o manevră politică. România este codaşă la accesarea fondurilor europene.  În primul rând din motive de birocraţie. Stufoasa birocraţie de la Bruxelles, criticată de toată lumea, mai cu seamă de Marea Britanie, a fost încărcată de birocraţia românească. Sunt obligatorii hârtii după hârtii. Accentul se pune pe hârtii nu pe proiectul în sine.

În al doilea rând România a reuşit să-şi creeze imaginea unei ţări corupte care fură banii europeni. Instituţiile de forţă îi privesc pe cei care au reuşit să acceze fonduri erupene ca pe nişte hoţi. Foarte mulţi primari, preşedinţi de consilii judeţene, funcţionari de tot felul, fug de fondurile europene ca dracu’ de tămâie.

Pe de altă parte, este adevărat că s-au cam sifonat din banii europeni, iar cazurile respective au fost mediatizate peste măsură.

O analiză serioasă a problemei nu s-a făcut niciodată. Nu s-a făcut o prioritizare a proiectelor, astfel am rămas fără autostrăzi, în general fără infrastructură. Nu am reuşit să restaurăm clădirile de patrimoniu, aşa cum au făcut alte ţări. S-au preferat proiectele teoretice.

Vina nu ar trebui să ne-o asumăm în întregime. Trebuie să recunoaştem că nu am fost pregătiţi pentru competţia cu multinaţionalele care au pus mâna pe majoritatea proiectelor mari. Adică banii vin de la Bruxelles, se învârt puţin prin economia românească pentru ca apoi să se reîntoarcă în ţările puternice din UE, prin intermediul marilor firme. Recent s-au descoperit nişte fime din Austria care au sifonat nişte bani din România. Mai direct spus, nici firmele străine nu sunt uşi de biserică. Ba dimpotrivă, sunt mai pricepute în mânuirea banilor.

Nu ştim cum va pune problema preşedintele Iohannis. Putem însă bănui că va da vina pe guvernele PSD-ALDE. Probabil va sări peste guvernul tehnocrat care nu a reuşit să accese niciun ban. Ajungem la concluzia că toate guvernele, indiferent de culoarea politică, sunt la fel de neputincioase în faţa fondurilor despre care credem că ne vor salva economia. Ar trebui să ne reamintim vorba de odinioară, „Prin noi înşine!” Până la urmă oricât de tentante par sumele fondurilor europene, nu ne putem salva decât prin noi înşine. Va lansa oare preşedintele Iohannis o chemare de acest fel?