Un sondaj înşelător pentru locale

Scris de Dumitru Păcuraru, 04 iulie 2020 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

 

Apărut ca o revelaţie, făcând înconjurul ţării în câteva minute, sondajul care schimbă „paradigma” alegerilor locale este pe cât de aşteptat pe atât de irelevant.

De ce? Pentru că pune în balanţă doar doi competitori. Nicuşor Dan şi Gabriela Firea par doi candidaţi care s-au calificat în turul doi, candidatul PNL-USR obţinând 54,4%, iar  candidatul PSD 45,6%. Acestea sunt rezultate la prezidenţiale, în turul doi.

Ne aflăm în faţa unui sondaj care nu ţine seama de o realitate simplă< alegerea primarilor se face dintr-un singur tur.

Nu întâmplător în aceeaşi zi a apărut o ştire-bombă, cum ar titra televiziunile de ştiri senzaţionale.

Atent la mişcările strategice de pe scena politică, cu o experienţă politică începută din fragedă pruncie, Victor Ponta anunţă, desigur prin interpuşi din mass media, că nu exclude o candidatură la primăria generală a Capitalei.

  Ce înseamnă acest lucru? Că va lua un număr de voturi care vor schimba raportul dintre cei doi favoriţi. De la cine va lua voturi? Aici este problema.

Dacă Pro România are propriul candidat pentru Bucureşti, el va lua voturi din bazinul electoral al PSD. Dacă PMP va avea un candidat propriu, el va lua voturi de zona candidatului de dreapta.

La un moment dat Traian Băsescu, pentru a-şi ridica partidul, nu excludea posibilitatea de a-şi depune candidatura pentru primăria generală a Bucureştiului. Victor Ponta urmăreşte acelaşi lucru, să-şi facă partidul mai vizibil în întreaga ţară.

Toţi candidaţi la primării şi consilii judeţene fără nicio şansă fac jocul unuia dintre candidaţi cu şanse reale. Fiecare candidat fără şansă îşi asumă rolul de iepuraş al unuia dintre candidaţii partidelor mari.

Pentru că primarii şi preşedinţii de consilii judeţene se aleg dintr-un singur tur, situaţia din 2020 nu este diferită faţă de cele din anii 2012 şi 2016. Candidaţii PSD sunt interesaţi să fie cât mai mulţi candidaţi din partea partidelor de dreapta.  În localităţile în care PNL şi USR-PLUS vor avea candidaţi proprii, candidatul PSD este sigur de victorie. La fel, PNL are tot interesul să-şi depună candidaturile candidaţii Pro România şi ALDE, eventual şi independenţi.

  Lucrurile nu se schimbă în mod radical în judeţele şi localităţile în care UDMR are o pondere de cel puţin 25%. Aici rolul iepuraşilor este luat fie de un partid de stânga, fie de unul de dreapta.

  În Transilvania există o situaţie specială. La Satu Mare şi Târgu Mureş, de exemplu, candidatul UDMR, pentru a câştiga fără emoţii, are nevoie de doi contracandidaţi retutabili, unul de la PSD, altul de la PNL. Cei doi candidaţi, fără absolut nicio şansă, au sarcina de a diviza electoratul român. 

În spatele candidaturilor fără nicio şansă se află negocieri mai degrabă financiar-electorale decât de natură politică.

O eventuală candidatură a lui Victor Ponta la Bucureşti deschide calea unor alianţe mutuale în întrega ţară între Pro România şi partidele de dreapta.

Dacă pentru o scurtă perioadă toate partidele ar renunţa la ideologiile şi doctrinele de la care se revendică, am asista la realizarea unor alianţe electorale greu de imaginat.

Adevărul este că Victor Ponta ar trebui să-şi plaseze partidul mai spre centru, dar nu vrea să-i lase PSD-ului întregul bazin electoral de stânga. Pro România este exact în situaţia în care se afla PD-ul lui Petre Roman după ruperea de FSN, prin 1992-1993. Având un program de dreapta, PD a părăsit Internaţionala Socialistă, a trecut la Partidul Popular European, pentru ca azi să regăsim fostul PDL diluat în PNL.

Pe de altă parte, este deja o certitudine că USR-PLUS se plasează mai la dreapta decât PNL.

Lansat de liberali într-o regie în ton cu respectarea măsurilor de protecţie anti-coronavirus, programul „Reclădim România” oferă şansa USR-PLUS să-şi croiască un program cu mai multe elemente de dreapta.

Dacă Ponta nu ar avea ambiţia de a-şi lua revanşa asupra PSD, şi-ar plasa partidul mai spre centru, cu posibilitatea de a colabora cu partidele de dreapta, eventual după modelul Verzilor europeni.

Dar nu te poţi aştepta la minuni din partea unor politicieni la care prevalează ambiţiile personale şi lipsa se viziune pe termen lung.