Un nou front de luptă

Scris de Dumitru Păcuraru, 21 decembrie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Ziua se arăta fierbinte. Moţiune de cenzură în Parlament. Şedinţă de guvern supravegheată de preşedinte. Până la urmă nu s-a întâmplat nimic spectaculos. Moţiunea nu a trecut. Domnul Klaus Iohannis nu a făcut decât să stea cuminte la dreapta doamnei Viorica Dăncilă.

Moţiunea de cenzură a arătat clar că majoritatea parlamentară încă este solidă. UDMR a refuzat să voteze alături de PNL, USR, PMP. Partidul lui Victor Ponta, de asemenea, nu s-a remarcat ca un adversar al coaliţiei de guvernare.

Nu s-au remarcat nici mari oratori. Opoziţia, din păcate, bate aceeaşi monedă. Nu aduce nimic nou, iar dezbaterea pe moţiune era un prilej potrivit pentru lansarea unui lider adevărat.

Este la fel de adevărat că nici premierul Dăncilă nu a strălucit, însă a avut ocazia să declare apăsat că nu demisionează oricât i-ar cere opoziţia şi, se înţelege, şi preşedintele Iohannis.

Şedinţa de guvern a fost una obişnuită. Teama că se va da ordonanţa de urgenţă pentru amnistie şi graţiere l-a făcut pe preşedinte să participe la şedinţa de guvern. S-a erijat într-un fel de paznic, aducându-ne aminte că frica păzeşte bostănăria.

Poate sta preşedintele Iohannis la Palatul Victoria, dacă guvernul, coaliţia PSD-ALDE, se decide să dea o astfel de ordonanţă o va da indiferent de ce vrea preşedintele.

Ordonanţa, dacă se va da, PSD îşi pune în cap întreaga ţară. În fond, este vorba doar despre Liviu Dragnea. O amnistie generală în acest moment ar pune România în postura unei ţări pentru care Justiţia este un joc.

Sunt suficiente cazuri personale care se rezolvă prin alte metode, cum sunt de exemplu completele constituite nelegal de la Tribunalul Suprem. Adică se găsesc şi metode mai subtile.

Un subiect cu adevărat serios este ordonanţa de urgenţă prin care guvernul afectează activitatea marilor companii şi băncile. România merge în direcţia deschisă de premierul Viktor Orban. PSD şi ALDE şi-a pus marile firme străine în cap. Ordonanţa, dată cu intenţia de a stopa creşterile de preţ la gaze, la energie, de a scădea dobânzile la credite, este cu două tăişuri. Pe de o parte nu există siguranţa că vor fi stopate preţurile, pe de altă parte multinaţionalele vor reacţiona prin diferite metode. Pot merge atât de departe încât să finanţeze protestele. Trebuie doar un motiv. Dacă s-ar da acum ordonanţa cu amnistia, multinaţionalele nu ar sta indiferente.

Cu marele capital, cu multinaţionalele nu se poate juca niciun guvern din lume.  Reacţia populaţiei încă nu se vede. Se aşteaptă efectele pe piaţă. Din punct de vedere moral, românii aplaudă astfel de măsuri.

Din punct de vedere economic există anumite riscuri. Se spune că o parte dintre multinaţionale vor părăsi România. Adevărul este că firmele româneşti au cam fost stoarse. Dacă se va merge în aceeaşi direcţie este de aşteptat să fie luate măsuri şi împotriva hipermagazinelor, a mall-urilor care au acaparat întreg comerţul. Guvernul a majorat salariile şi pensiile, iar beneficiarii îşi consumă banii cumpărând mărfurile de la aceste magazine. Astfel se face circuitul banilor în România. La fel se întâmplă şi în cazul fondurilor europene.  Banii se întorc de unde au venit, pentru că firmele româneşti nu au capacitatea de a câştiga licitaţiile.

Guvernul PSD-ALDE a deschis un nou front de luptă. Nu se ştie cine îl va câştiga, dar istoria arată că niciun stat din lume nu poate câştiga războiul cu marele capital.