Un Cîţu prea radical pentru un PNL pesedizat

Scris de Dumitru Păcuraru, 24 august 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Lider al grupului de senatori PNL, Florin Cîţu este unul dintre cei mai vehemenţi critici ai guvernului PSD-ALDE. Fiind economist, urmăreşte cu predilecţie, pas cu pas, activitatea ministrului de Finanţe. Recent, Cîţu a făcut nişte declaraţii radicale privitoare la impactul aparatului bugetar asupra economiei.

De fapt, el a spus ceea ce ştie toată lumea: că sunt prea mulţi angajaţi la stat şi că sunt plătiţi mai bine decât salariaţii din mediul privat.

Mai spune Florin Cîţu şi că mulţi dintre aceştia nu sunt pregătiţi pentru funcţiile pe care le ocupă.

Cine nu ştie acest lucru? Când opoziţia acuză PSD că este un partid clientelar care îşi răsplăteşte membrii cu funcţii, când opoziţia acuză PSD-ul de nepotism se referă exact la lucrurile pe care le-a spus ceva mai concret senatorul liberal.

Este ceva ce trebuie remarcat. Un lider ca Ludovic Orban îşi critică adversarii la modul general. Nu vrea să supere „bugetarii” pentru că tânjeşte după voturile lor. În opinia lui Orban, PSD este răul întruchipat, dar armata de stipendiaţi angajaţi de acelaşi partid nu este decât un grup electoral care la o adică ar putea vota şi cu PNL. Cu condiţia să nu-şi piardă poziţiile când PNL va veni la guvernare.

Florin Cîţu strică totul spunând lucrurilor pe nume. PNL nu este un partid care să ia decizii radicale. Dar această strategie nu este împărtăşită de întreg partidul. Liberalii proveniţi din PDL sunt de altă părere. Ei au avut curajul să taie în carne vie când au fost la guvernare, tăind un sfert din salariile aparatului bugetar. Pentru asta au plătit electoral, dar au meritul de a fi salvat ţara de la un dezastru şi mai mare.

Din cauza atitudinii moderate în probleme de economie, PNL nu este considerat un autentic partid de dreapta. După multele asocieri cu PSD a alunecat spre stânga suficient de mult pentru a-i seca vâna liberală. PNL s-a pesedizat în timpul guvernului minoritar Tăriceanu, procesul accentuându-se după înfiinţarea USL. Lupta împotriva preşedintelui Băsescu a fost doar o jalnică justificare. După plecarea lui Băsescu, în ciuda fuziunii cu PDL, fostul partid al lui Băsescu, PNL a continuat să rămână o „uniune” social-liberală.

Acesta este şi motivul pentru care, pe dreapta, şi-a făcut loc un alt partid. Rezultatele la alegerile din 26 mai ale USR se datorează în cea mai mare parte lipsei de încredere a electoratului de dreapta în potenţialul PNL.

Trebuie remarcat că nici preşedintele Klaus Iohannis nu întruneşte adeziunile electoratului de dreapta, el practicând tot un fel de social-liberalism, rămăşiţă politică de la USL. Aşa se explică succesul candidatului prezidenţial al USR-PLUS. Dan Barna este mai credibil ca reprezentant al dreptei decât Klaus Iohannis.

Rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European vin să întărească ideea că PNL atrage electoratul PSD. Alegătorii nu văd prea multe deosebiri între cele două partide şi prin urmare cei ce au votat cu PSD în 2016 pot vota liniştiţi cu PNL în 2020.

Un Cîţu prea radical strică socotelile unui PNL pesedizat. Din cauza declaraţiilor care plasează partidul acolo unde îi este locul, la dreapta, senatorul a fost pus la zid de către colegii de partid. Ludovic Orban, în loc să emită el asemenea declaraţii, s-a speriat, gândind că ar putea apărea mai multe voci care să ceară soluţii radicale la nivelul tuturor instituţiilor. Într-o asemenea situaţie s-ar putea afirma cu certitudine că există două mari partide, unul de stânga, PSD, altul de dreapta, PNL. Lucrurile nu stau deloc aşa. Motiv care a făcut posibilă apariţia unei noi forţe politice, USR-PLUS. Dar şi această alianţă va avea curajul să susţină ideile unei drepte autentice?