Toţi sunt vinovaţi

Scris de Dumitru Păcuraru, 10 august 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

S-a văzut cam cum se va desfăşura campania pentru prezidenţiale. Primul lansat oficial, Klaus Iohannis, îşi îndreaptă atacurile spre PSD. Critică lucruri pe care le-a mai criticat.

Mai mult decât s-a spus până acum despre PSD nu se mai poate spune. Eşec pe toate fronturile, faliment economic, legislativ, social. Adică PSD nu a reuşit nimic? Nici chiar aşa nu se poate spune. Ceva s-a mişcat în timpul guvernării PSD-ALDE, cu susţinerea parlamentară UDMR. Şi acest lucru trebuie spus dacă vrem să fim cât de cât obiectivi.

Cum îi va răspunde candidatul prezidenţial al PSD Viorica Dăncilă candidatului prezidenţial PNL Klaus Iohannis? De vreme ce Iohannis a fost lansat oficial în campanie, din momentul în care încep să se adune semnături de susţinere, normal este ca Iohannis să nu mai fie privit ca preşedinte în funcţie, ci ca un simplu candidat, egal cu ceilalţi candidaţi.

  Asta zice şi sloganul „Pentru o Românie normală”. Simplu, dar nemobilizator. Sloganul din 2014 „România lucrului bine făcut”, la fel de simplu şi nemobilizator, nu s-a transpus în practică. De aici se poate deduce că PNL şi Klaus Iohannis nu mizează pe slogan, ci pe altceva, pe atacurile la adresa adversarului.

Deocamdată ţinta este doar PSD. S-a ivit însă un alt adversar, mai greu de atacat frontal. Primele semnale de inamiciţie s-au dat. Candidatul USR-PLUS se profilează ca posibil calificat în turul doi. Dan Barna deocamdată îl menajează pe Klaus Iohannis, dar deja îi aplică lovituri subtile.

Dacă la protestele din 10 august 2018 cele două partide au fost umăr la umăr, la aniversarea unui an de la ele PNL şi USR-PLUS se află pe baricade diferite, ca adversari, nu ca aliaţi.

Dezbinarea se vede şi în relaţia dintre susţinători. Protestatarii din Diaspora nu se mai înţeleg cu #reziştii pieţelor, armata de gherilă a opoziţiei. Oamenii din Piaţa Victoriei nu se mai comportă ca o armată unită împotriva unui singur duşman. Nu mai există nici personajul demonizat, ţinta tuturor atacurilor. Dispărând Liviu Dragnea, preşedintele Iohannis a rămas descoperit pe zona corupţiei.

După Caracal tema corupţiei intră într-un amplu proces de reconsiderare. Din punct de vedere social traficul de influenţă păleşte sub amploarea traficului de persoane. Acesta este şi motivul pentru care Klaus Iohannis s-a referit la evenimentele de la Caracal şi nu la „penali”, la corupţie.   

Nu ştim cum va reacţiona publicul larg la folosirea tragediei familiilor victimelor în scop electoral. Acum ţinta mâniei populare nu mai sunt „penalii”, ci oamenii din instituţiile de forţă, poliţiştii şi procurorii.

La rândul lui, Dan Barna a făcut câteva referiri la adresa lui Klaus Iohannis, ca şef al statului care nu a făcut nimic pentru siguranţa cetăţeanului, dar şi-a făcut un titlu de glorie din clamarea independenţei procurorilor. La Caracal apare un procuror care a ţinut poliţiştii în faţa casei criminalului, în timp ce Alexandra era înăuntru, vie sau moartă, nu se ştie. Acelaşi procuror, dând dovadă de nepăsare şi în cazul fetei dispărute în urmă cu trei luni, tratându-i cu aroganţă şi dispreţ pe părinţii Luizei, pune sub semnul îndoielii eficacitatea instituţiei din care face parte.

Siguranţa cetăţeanului, numărul uriaş de persoane dispărute, tinde să devină tema centrală la începutul campaniei electorale. Responsabilitatea se împarte în mod egal între toate partidele, între toţi candidaţii prezidenţiali. De ce niciun partid nu a tras un semnal de alarmă în ultimii cinci ani? Preşedintele a avut alte preocupări, limitându-se la ţinte politice, atacându-i sistematic doar pe adversarii din PSD şi ALDE. Noile formaţiuni politice USR şi PLUS s-au ridicat exploatând şi ele tema corupţiei, ignorând în totalitate siguranţa cetăţeanului. Diaspora, adică românii din străinătate, cunosc mai bine decât oricine că exista un înfloritor trafic de persoane înspre ţările unde muncesc. Într-un cuvânt, toţi sunt vinovaţi. Mai rău: toţi suntem vinovaţi.