Ştiri negative, ştiri pozitive

Scris de Dumitru Păcuraru, 25 octombrie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

În fiecare zi pare că se petrece un eveniment colosal care va schimba faţa României. Nu întotdeauna în bine. Ştirile care anunţă o catastrofă iminentă sunt de zece ori mai multe decât cele pozitive. De fapt, nici nu se mai ştie cu exactitate ce este o ştire pozitivă. De exemplu, guvernul a anunţat majorarea salariului minim pe economie. Cine crede că în spatele acestei decizii nu este o nouă şmecherie a guvernului pentru a aduce mai mulţţi bani la buget.

Preşedintele Klaus Iohannnis a chemat partidele parlamentare la Cotroceni pentru consultări. Crede cineva că după consultări se vor schimba raporturile dintre preşedinţie guvern şi majoritatea parlamentară? Sau că după această întâlnire primii trei oameni în stat, respectiv preşedintele ţării, preşedintele Senatului şi cel al Camerei Deputaţilor s-au decis să-şi petreacă wekend-ul împreună pentru a discuta la un pahar de vin despre treburile ţării?

Sau că, după această întâlnire, vorbind despre Centenar, cei trei au decis să sărbătorească 1 Decembrie împreună?

Dacă şi ce este bine sfârşeşte prin a fi rău, la fel cum se zice că şi iadul este pavat cu intenţii bune, ce ar trebui să se facă pentru a ieşi din această criză de neîncredere, din acest război al nervilor?

Nimeni nu ştie. Sau cei care încearcă să dea soluţii nu sunt luaţi în serios. Soluţii ar fi, dar sunt omorâte în faşă. Una dintre ele ar fi cea avansată de adversarii lui Dragnea din propriul partid.

Aceştia îi cer un lucru simplu: să nu mai ia decizii de unul singur. Să se consulte cu oamenii din partid, cu specialişti, să accepte dezbateri publice reale, aplicate pe problema supusă dezbaterii. Răspunsul lui Dragnea: eliminarea adversarilor din structurile de conducere a PSD.

Aceeaşi situaţie o întâlnim şi la Ludovic Orban. Şi liderul PNL dă semne că îi place să devină autoritar. Cine-l contrazice riscă să fie dat afară din partid. Liderii celor mai mari partide din România sunt atât de diferiţi încât seamănă ca două picături de apă. Doar că unul este la putere, altul în opoziţie.

Ştim cu asupra de măsură cum se raportează puterea şi opoziţia faţă de reformarea şi independenţa Justiţiei. Dar sunt domenii în care partidele au opinii la fel de radical diferite. Nu ştim, în schimb, în ce probleme au aceaşi opinie.

Pentru a nu rămâne fără o idee clară despre consultările de la Cotroceni, să vedem cum s-au finalizat, cu ce rezultate. Cu nici un rezultat. Anul acesta începe competiţia pentru alegerile  europarlamentare şi prezidenţiale. Nu există o armonie deplină nici în rândul partidelor de opoziţie. 

Cât de pro-Iohannis este USR? Sau, inversând perspectiva, cât de mult ajută preşedintele un partid tânăr precum USR? Prietenia dintre PNL şi USR, la care ar trebui să adăugăm şi partidul lui Dacian Cioloş pe care nu-l mai înregisterază odată la tribunal, ţine mai mult de poziţiile anti-PSD decât de idei comune. Dacian Cioloş pare un jucător liber, alergând singur pe un stadion în aplauzele unui public nevăzut.

Dar atenţia este îndreptată asupra PSD. Dragnea şi-a făurit o agendă atât de încărcată încât cu greu şi-a putut permite să onoreze invitaţia preşedintelui. Remaniere guvernamentală, probleme în Parlament cu legile justiţiei, raportul de activitate a procurorului general, tensiuni cu instituţiile europene. Ca să nu mai vorbim de problemele personale. Numai o consultare la Cotroceni îi mai lipsea. 

Peste toate se mai aştern şi ştirile false. Sau ştirile se iau la întrecere. De exemplu consultările de la Cotroceni au fost concurate de anunţul ministrului Tudorel Toader privitor la revocarea procurorului general din funcţie.