Statul intervenţionist

Scris de Dumitru Păcuraru, 19 octombrie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Unul din secretele succesului PSD ţine nu doar de natura populistă a programului său, ci şi de intervenţiile directe în economie, în viaţa socială, în educaţie, dar mai ales în sistemul juridic. Fără să fie atacat din această direcţie de către opoziţie, guvernul devenit tot mai pregnant pesedist, în detrimentul ALDE, se înscrie în datele unui stat intervenţionist.

De aici impresia că se îndepărtează de valorile europene, că pe zi ce trece riscă să fie tot mai izolat în plan politic.

Victor Ponta, unul dintre cei mai vehemenţi critici ai PSD, spunea zilele trecute că de când partidul este condus de Liviu Dragnea nu mai participă la reuniunile PES. Să se fi auto exclus PSD din Partidul Socialiştilor Europeni?

De altfel unul din liderii UE, care critică guvernul de la Bucureşti este socialistul Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene. Acesta, neţinând seama că face parte din aceeaşi familie politică cu Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă, avea numai cuvinte de apreciere la adresa protestatarilor anti-guvernamentali din România, situându-se de partea opoziţiei de dreapta în chestiunea evenimentelor din 10 august.

Şi nu doar Frans Timmermans are o poziţie anti-PSD. Până şi comisarul european Corina Creţu, membră PSD, şi-a pierdut încrederea în capacitatea de guvernare a PSD. Semnalul acesta nu este recepţionat de către electoratul PSD ca un fapt extrem de grav. Aproape că a fost trecut cu vederea şi de adversarii lui Dragnea aflaţi încă în partid.

Avertismentul venit din partea Corinei Creţu, înainte de toate comisar european, nu atinge neapărat vârful partidului, ci funcţionărimea din ministere, mai cu seamă de la Transporturi. Nu sunt pregătite şi înaintate proiectele pentru accesarea fondurilor europene.

Nu intră în preocuparea imediată a PSD această problemă? Se pare că nu. Prins în tot fel de clinciuri politice, guvernul face mai mult politică decât administraţie. Lipsa de autoritate a primului-ministru Dăncilă, amatorismul miniştrilor conduc la astfel de nerealizări majore.

De fapt se poate vorbi nu despre un „stat intervenţionist” ci despre un guvern intervenţionist care intervine numai în scop electoral. România riscă să ia chipul şi forma PSD-ului. Dacă partidul social românesc a ieşit de sub umbrela socialiştilor europeni nu are altă variantă decât de a se ralia formaţiunilor radicale din Parlamentul European.

În campania electorală pentru alegerile europene probabil se va dezbate şi acest aspect. Actualii europarlamentari care nu vor mai prinde locuri eligibile pe liste vor spune multe despre poziţia PSD în PES. Unul dintre ei este soţia lui Victor Ponta. Altul este Cătălin Ivan, adversarul lui Ponta.

Printre cei 16 se prea poate să fie şi Corina Creţu, dacă mai continuă să critice activitatea guvernului. România are 32 de europarlamentari, din care 16 sunt de la PSD. Este adevărat că la ultimele alegeri PSD a mers în alianţă cu UNPR şi PC.

Lista PSD cuprinde numele unor iluştri anonimi precum Doru Frunzulică, Sorin Moisa, Damian Drăghici, reprezentant al rromilor, Laurenţiu Rebega: Andi-Lucian Cristea, Victor Negrescu. Câţi dintre aceştia se vor mai regăsi pe liste? Greu de spus. Dacă mai pică şi o parte dintre veterani, precum Ioan Mircea Paşcu şi Victor Boştinaru, în PSD sunt îndeplinite toate premisele pentru întocmirea unei liste de amatori, după modelul alegerii miniştrilor.

PSD este un partid paradoxal. Pe măsură ce în funcţii importante sunt desemnate persoane slab pregătite, partidul obţine rezultate tot mai bune la toate tipurile de alegeri. Cu excepţia celor prezidenţiale. Dacă ar obţine şi preşedinţia în România s-ar instala un „stat intervenţionist” în adevăratul sens al cuvântului. Ceva în genul Ungariei lui Viktor Orban.