Stand up cu Victor Ponta

Scris de Dumitru Păcuraru, 16 martie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Urmărind actorii de pe scena politică avem impresia că şi noi participăm la spectacol, că suntem piese importante în acest joc.

Cu o regularitate de ceasornic eleveţian, după fiecare rând de alegeri scenariul este acelaşi. În prima fază în rândul partidelor care au pierdut alegerile au loc dezbateri aprinse, se caută vinovaţii, se aplică sancţiuni.

În acest timp partidul învingător îşi savurează victoria. Luna de miere se termină şi dihonia intră pe uşa din faţă. Se formează un mic nucleu de nemulţumiţi chiar la vârful partidului.

În cazul PSD disputa se duce în jurul fostului candidat la preşedinţie, care din 2004 pierde necontenit alegerile. Lui Adrian Năstase i s-a alăturat şi ultimul învins, Victor Ponta.

Cum, în 2014, el era  şi prim ministru şi preşedintele partidului, iar PSD era la guvernare, sancţiunea a venit mai târziu. Sub presiunea învingătorului a rezistat un an. Incendiul de la Colectiv i-a pus capăt carierei sale fulminante.

La o vârstă la care alţii încă mai frecventează discotecile, Victor Ponta avea un palmares politic de invidiat: prim ministru, lider de partid, candidat la preşedinţie.

Până la urmă, copilul din el a răbufnit. Astfel, la câteva luni de la alegerile parlamentare din 2016, s-a făcut un salt în timp şi disputa din PSD se poartă asupra unor evenimente din 2012. Asupra lui Victor Ponta planează acuzaţia că ar fi făcut parte din “sistem”. A luat decizii la partide de tenis, cu oameni  din afara partidului, peste capul USL.

Se spune că ar fi fost şantajat de generalul Coldea, că a făcut un pact secret cu duşmanul de atunci, preşedintele Traian Băsescu şi că a desemnat-o pe Laura Codruţa Kovesi în funcţia de procuror-şef al DNA fără să se consulte cu Crin Antonescu.

Piesa, cu prea mulţi actori, se juca în urmă cu patru-cinci ani.

Sfârşitul a fost dramatic, fără să se poată spune că nu există şi o a doua parte. Urmărim un fel de reluare, de rememorare a unor evenimente, fiecare dintre actori având propria lui variantă.

Spectcolul în sine este atractiv, dar nu are nicio logică. Cel mult va conduce la o explozie în PSD.

La preluarea guvernării Liviu Dragnea părea să controleze total partidul. A numit de unul singur premierul şi a lăsat să se înţeleagă că va controla în continuare activitatea guvernului până la cel mai mic amănunt.

Felicitat pentru programul electoral cu care a câştigat alegerile, la un scor istoric, are un ascendent asupra partidului. Mai exact a avut până la apariţia primului revoltat. Nimeni altul decât cel de la care Dragnea a preluat frâiele partidului.

Victor Ponta a tăcut o vreme pentru ca apoi să răbufnească. Îl joacă pe degete pe Liviu Dragnea, parcă invitându-l să-l dea afară din partid.

Situaţia este cu atât mai încurcată cu cât liderul care promitea să fie cel mai autoritar după Adrian Năstase, are o problemă juridică. Îşi pregăteşte Ponta terenul pentru a prelua PSD în cazul în care Dragnea va fi condamnat la puşcărie? Rareori se întâmplă ca un fost lider să se întoarcă victorios şi să-şi preia funcţia.

Se creează în între timp noi centre de putere. Premierul Grindeanu deja dă semne de independenţă, ia decizii peste capul lui Dragnea. Orice premier îşi consolidează poziţia, îşi face “gaşca” lui.

În politica românească, şi nu numai, puterea este acolo unde sunt şi banii. Fondurile guvernamentale sunt în pixul lui Grindeanu. Eventual Liviu Dragnea îi poate şopti la urecehe câte ceva.

Victor Ponta nu are nici acces la guvern, nici putere conferită de o funcţie politică în partid. Are informaţii acumulate şi talentul de a vorbi. Spectacolul la care ne invită are partea lui de savoare, ca orice alt spectacol de stand up. Are meritul său: arată că nu mai este posibilă apariţia unui lider autoritar nici măcare într-un partid cu o severă disciplină, aşa cum este PSD.