Şi marţi şi 13

Scris de Dumitru Păcuraru, 13 noiembrie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

O zi aşteptată cu îngrijorare. Anunţată din timp, Rezoluţia pentru România se face publică în cursul zilei de azi. Fiind şi marţi şi 13 nu poate fi ceva bun.
Nu ne putem aştepta la ceva bun din partea instituţiilor europene, care, se pare, ne-au luat la ochi. Suntem oaia neagră de la marginea Uniunii Europene. Nimic din ceea ce facem nu este pe placul oficialilor, instituţiilor europene. Este adevărat că în primul rând nouă nu ne place ce facem.

Nu ne place cum ne organizăm ţara, cum ne-o administrăm, cum o pregătim pentru viitor.
Dar despre ce viitor vorbim? Avem probleme cu prezentul, şi mai ales avem probleme cu trecutul. Ne urmăreşte din spate ca un duh rău.

Nu este vorba despre trecutul îndepărtat. Părem deja împăcaţi cu fosta orânduire socialistă. Suntem mândri de cei care au realizat Unirea din 1918. Îi amintim, cam în treacăt, pe cei care au pregătit momentul de la 1 Decembrie. Vorbim despre ei, însă nu facem prea multe pentru a le păstra vie memoria.

S-au cam uitat şi evenimentele din decembrie 1989. Trecutul care ne presează este proaspăt. Porneşte din 2004-2005, se opreşte la guvernarea Tăriceanu, la preşedintele Băsescu, trece ca un tăvălug peste guvernele Boc şi Ponta, fără a-l exclude pe Dacian Cioloş. Până şi acestui fost premier de doar un an de zile, i se impută anumite lucruri, cu iz penal.

Trecutul îl ajunge din urmă şi pe preşedintele Klaus Iohannis. Este acuzat că a obţinut nişte case prin fals şi uz de fals. Cică ar fi avut deschise 17 dosare penale. Doamna Iohannis va fi audiată la Parchetul General în zilele următoare.

Dar cel mai răsunător dosar al săptămânii este cel al fostului premier Călin Popescu Tăriceanu. DNA a cerut ridicarea imunităţii parlamentare pentru a putea începe urmărirea penală a preşedintelui Senatului.

Despre al treilea om în stat, preşedintele Camerei Deputaţilor, s-a cam spus tot. Urmează, aşa cum anunţa, ca el să spună ce ştie despre alţii. Deocamdată Liviu Dragnea l-a luat în vizor pe preşedintele Iohannis.

De la Bruxelles se vede România ca prin gaura cheii. Mai mult se ştie prin intermediari. S-a încetăţenit moda exportării scandalurilor din ţară înafară. Se merge cu pâra la Bruxelles. Lupta politică românească în felul acesta capătă un caracter european. Uneori mai prinde şi câte o nuanţă internaţională când îi amestecăm şi pe americani în mămăliga noastră.

Dar ce ar putea însemna o „rezoluţie” împotriva României? Penalităţi, sancţiuni, presiuni, o stare de nemulţumire greu de cuantificat. Ce nu le place la noi? Sunt lucruri care se regăsesc la ei, dar nu le acceptă la noi.

Asta se cheamă „dublu standard”. Se dă exemplul ministrului de Justiţie german care l-a concediat pe procurorul general în doi timpi şi trei mişcări şi nimeni nu a comentat nimic. Se dau exemplele forţelor de ordine din diferite ţări europene care căsăpesc protestatarii, dar nimeni nu-i anchetează, aşa cum se face la noi.

„Rezoluţia”, dacă va fi atât de dură pe cât s-a discutat în ultima săptămână ne aruncă la coada Europei. Se vorbeşte că Bulgaria va scăpa de MCV, adică de un „mecanism” care ne monitorizează pe Justiţie.

Bulgaria a refuzat să înfiinţeze un DNA, şi totuşi, trec în faţa noastră. Despre atitudinea Ungariei şi Poloniei ce să mai spunem? Negociază de la egal la egal, nu permit să fie umilite, nu acceptă dublele standarde.

Să vedem ce ne aduce ziua de marţi, fiind şi 13, şi mai ales să vedem ce consecinţe va avea cea mai dură „rezoluţie” anti-România de când am intrat în UE. Oare chiar am intrat, sau suntem doar la intrare?