Se complică situaţia politică

Scris de Dumitru Păcuraru, 05 iunie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Care orice politician care îşi urmăreşte visul, Klaus Iohannis bate fierul cât este cald. Încurajat de victoria la referendum, relativ mulţumit de rezultatele obţinute de PNL, preşedintele se grăbeşte să facă toate demersurile pentru transpunerea în Constituţie a celor două întrebări de la referendum. În acest sens la Controceni a început seria de consultări cu partidele parlamentare. Prima întâlnire, după cum era de aşteptat, a avut-o cu PNL.

Au urmat celelalte partide, însă importat este modul în care a decurs consultarea cu PSD. Nimic ieşit din comun. Fără Liviu Dragnea PSD este ca o mâncare necondimentată. Fostul lider al PSD, după cum se poate constata, mai mult vorbea decât făcea. Mult zgomot pentru nimic au fost şi mult disputatele modificări ale legilor justiţiei. Nu s-au făcut operaţii pe cord deschis, nici pe creierele care au născocit „statul paralel” sau protocoalele secrete.

Trăgând linie şi socotind corect, în timpul domniei lui Liviu Dragnea nu s-au făcut atât de multe modificări încât etapa să poată purta numele celui care a condus PSD cu mână de fier. Efectele politicilor în domeniul justiţiei promovate de fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman dispar ca şi când n-ar fi fost niciodată. Rămân în schimb efectele de ordin economic. Aici consecinţele par să fie pe termen lung. Eliminarea din schema de funcţionare a guvernului a lui Darius Vâlcov, a oamenilor presupuşi a fi ai lui Dragnea de la ANAF, de la CNAS, este o dovadă certă a amestecului fostului preşedinte PSD în activitatea guvernului.

În mod normal preşedintele ar trebui să analizeze acest aspect şi să propună soluţii. Agenda lui Klaus Iohannis are alte priorităţi. Am spune de ordin electoral. El îşi continuă campania electorală. Cheamă partidele la consultări pe tema întrebărilor de la referendum. Pretenţia lui este cunoscută. Vrea ca odată cu alegerile prezidenţiale să aibă loc un nou referendum, unul prin care să fie modificată Constituţia astfel încât guvernul să nu mai poată emite ordonanţe de urgenţă pe tema amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie.

În acelaşi timp PNL a început o susţinută campanie prin care se cere plecarea guvernului PSD-ALDE. Presupunând că guvernul va cădea în urma moţiunii de cenzură, un guvern de dreapta nu va emite ordonanţe de urgenţă în domeniul Justiţiei. Atunci de unde atâta grabă? Mai bine se aşteaptă schimbarea de guvern şi viitorul guvern să pună în practică rezultatul referendumului. Ce rezultă de aici< că preşedintele nu are încredere în victoria unei moţiuni de cenzură iniţiate de PNL şi susţinute de toate partidele de opoziţie. Mai departe, urmând acest raţionament, dacă nu crezi în succesul unei moţiuni de cenzură rezultă că PSD şi ALDE nu sunt definitiv înfrânte. Cele două partide sunt capabile de un reviriment? Din moment ce la Camera Deputaţilor PSD şi ALDE au reuşit să-şi impună candidatul pentru funcţia de preşedinte, în locul lui Liviu Dragnea, înseamnă că mai au majoritatea. Dacă la Senat s-a votat împotriva începerii urmăririi penale a lui Călin Popescu Tăriceanu înseamnă că şi în Camera Superioară a parlamentului PSD-ALDE au majoritate. Deci s-a ajuns de unde s-a pornit. În consecinţă acţiunile preşedintelui Iohannis au sens, sunt justificate din punct de vedere politic. Lupta politică nu a ajuns la final. PSD este capabil să se reinventeze, iar PNL se vede obligat să lupte mai departe cu aceeaşi îndârjire. Mai mult, s-a deschis un al doilea front. Ca a treia forţă politică, USR-PLUS este îndrituită să pretindă mai mult decât să fie o masă amorfă care-l susţine pe Klaus Iohannis şi acceptă rolul de secund al PNL.

Alianţa 2020 USR-PLUS simte că acum este momentul să forţeze lucrurile şi îşi pregăteşte terenul pentru alegerile următoare. Va avea un candidat prezidenţial,şi pornind de la rezultate se va consolida pe scena politică la următoarele alegeri locale printre forţele politice de primă mărime. Îi poate pretinde cineva să stea în linia a doua? Nici vorbă.