România suspendată

Scris de Dumitru Păcuraru, 02 iulie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Pe cât de furtunoase se anunţă săptămânile politice, pe atât de nesemnificative sunt evenimentele care au loc în cele cinci zile lucrătoare.
De o bună bucată de vreme se aşteaptă cu nerăbdare un răspuns din partea preşedintelui pe marginea revocării şefei DNA. În contrapartidă, a început cercetarea penală împotriva primului ministru şi se aşteaptă suspendarea din funcţie.

România pare suspendată între cele două decizii. În realitate nu este în joc soarta celor două femei. Dacă preşedintele o suspendă pe Viorica Dăncilă, coaliţia parlamentară îl suspendă pe Klaus Iohannis.

Este în interesul celor două partide ca preşedintele să nu pună în practică decizia CCR. Astfel li se oferă pe tavă ocazia de a-l acuza pe Iohannis că nu respectă Constituţia. Deci revocarea Laurei Codruţa Kovesi are relevanţă politică atâta vreme cât preşedintele nu pune în practică decizia CCR. Asta îşi doresc cu ardoare Liviu Dragnea şi C.P. Tăriceanu.

Săptămâna următoare nu se rezumă doar la aceste două cazuri. Dacă de la o zi la alta se aşteaptă să se producă o ruptură în PSD, datorită condamnării lui Dragnea, nici în PNL apele nu sunt liniştite.

După eşecul moţiunii de cenzură, dar şi ca urmare a denunţului pe care l-a făcut la adresa premierului Dăncilă, acuzând-o de înaltă trădare, Ludovic Orban este tot mai contestat în propriul partid.

Ludovic Orban nu face un joc politic abil, inteligent. El se joacă de-a politica. Pune partidul în situaţii stânjenitoare. PNL merită un lider mai sobru, mai aplecat asupra problemelor grave cu care se confruntă ţara sub guvernarea experimentalistă de stânga.

Din cauza incapacităţii sale de a se transforma într-o alternativă la actuala guvernare, PNL nu devine un partener de nădejde al preşedintelui. Să nu uităm că deja Klaus Iohannis şi-a anunţat decizia de a candida pentru un nou mandat. A făcut-o în stradă, neprotocolar, fără să aibă susţinerea fermă a partidelor de dreapta. USR avansa ideea că va avea candidat propriu, în vreme ce Dacian Cioloş se visa candidatul dreptei.

Ca lider al celui mai important partid de opoziţie, era de datoria lui Ludovic Orban să canalizeze partidele de dreapta pentru susţinerea unui candidat unic. Ar fi trebuit să facă lucrul acesta încă din momentul în care a anunţat că PNL îl susţine pe Iohannis pentru un al doilea mandat. Acestea sunt greşeli care nu pot fi trecute cu vederea. PNL le plăteşte prin rezultatele slabe din sondaje.

S-ar putea spune că opoziţia este într-o situaţie mai disperată decât puterea. Are candidat prezidenţial, dar nu dă niciun semnal de unitate. PSD-ALDE nu are candidat prezidenţial, dar dă dovadă de solidaritate în faţa opoziţiei.

Principalele partide, PSD şi PNL, cu toată diferenţa dintre ele rezultată din sondaje, au puncte, mai precis probleme, de acelaşi fel. PSD este pândit la cotitură de fostul său lider, Victor Ponta, iar spre PNL pândeşte cu jind Dacian Cioloş. Fiecare dintre cei doi foşti premieri ar dori să rupă câte o bucată din partide, îndeajuns de semnificativă încât să schimbe radical actuala configuraţie politică.

Opinia publică este calată pe cele două cazuri – revocarea şefei DNA şi suspendarea premierului Dăncilă – cu repercusiuni asupra suspendării preşedintelui, însă adevăratele jocuri politice, de substanţă, se fac în culisele manevrate de Victor Ponta şi Dacian Cioloş.