Relaxare, ceva mai târziu

Scris de Dumitru Păcuraru, 01 iulie 2020 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Oamenii nu mai pot fi ţinuţi în case.  Pofta de mişcare, nevoia de a merge la restaurante, de a pleca în concedii, a răbufnit.

Datorită numărului mare de infectări, 1 iulie nu poate fi respetat ca termen stabilit pentru următoarea etapă de relaxare.

Îmbulzeala de la mare, imposiblitatea respectării distanţării fizice, ignorarea purtării măştii în locurile aglomerate, au determinat guvernul să amâne măsurile de relaxare. Infectarea comunitară ar aduce România în situaţia Italiei. Sistemul sanitar românesc nu face faţă unui număr uriaş de îmbolnăviri.

Guvernul Orban, în faţa evidenţei, nu a avut de ales. Prin urmare a renunţat la măsuri care i-ar fi putut aduce câteva procente în plus de popularitate.

Pe de altă parte, prind teren opiniile celor care nu cred în existenţa virusului. Totul este o mare minciună, spun oamenii de la sate. Amatorii de soare şi scăldat la mare, tineri şi în vârstă, de asemenea nu cred în periculozitatea coronavirusului. Pandemia a întors lumea pe dos, dar iată că oamenii sunt dispuşi să rişte pentru câteva zile de concediu. Cât de mult îşi permite guvernul să rişte intruducând noi măsuri de restricţie?   O parte din economie este la pământ. Viaţa socială este bulversată.

Reintroducerea vechilor măsuri din timpul stării de urgenţă va găsi o populaţie refractară la orice restricţii. Închiderea plajelor ar putea declanşa proteste de amploarea celor din Statele Unite. Omul este o fiinţă făcută să zburde liberă, se simte bine în locuri supraaglomerate.

Închiderea restaurantelor este greu acceptată, dar respectată. Închiderea staţiunilor în plin sezon este de neacceptat. 

Analizată în detaliu, activitatea Guvernului Orban este onorabilă. Comparativ cu situaţiile din alte ţări, situaţia din România a fost departe de a fi catastrofală. Ceea ce i se poate reproşa guvernului este modul în care a gestionat problemele economice. Se putea face mai mult. Majoritatea firmelor au fost lăsate în plata domnului. S-a insitat atât de mult pe spălatul mâinilor,  pe purtatul măştilor, pe distanţa „socială” încât s-a creat o adevărată distanţă economică între firme. Unele au prosperat, altele sunt în pragul falimentului.

Avem ocazia să oferim un exemplu negativ din altă ţară. Uriaşul scandal al abatorului din Germania ar fi îngropat industria cărnii din România. Transformat într-un focar de Covid 19, scandalul a scos la iveală modul defectuos de lucru, evaziunea, condiţiile de lucru din ţara considerată motorul economic al Uniunii Europene.

Dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva la un abator din România s-ar fi cerut demisia guvernului. Peste 1500 de români infectaţi la locul de muncă, într-o singură fabrică, supranumită abatorul Covid 19. Condiţii de cazare ca într-un lagăr, igienă deficitară, salarii de mizerie  pentru muncitorii străini, în comparaţie cu veniturile populaţie autohtone.

Situaţii similare au fost descoperite la alţi producători de produse alimentare din Belgia, Irlanda, Franţa, Spania, Olanda. Nu a fost închisă niciuna din fabrici. Mai mult, primesc ajutoare, produsele sunt subvenţionate de stat. Este o faţă a Occidentului bine ascunsă după slogane.

Din acest punct de vedere, s-ar părea că România a depăşit multe ţări europene, prin respectarea normelor, prin igienă, şi chiar prin condiţiile de muncă şi de cazare.

Cum ar putea guvernul român, indiferent de culoarea politică, să impună o nouă imagine a României în lume?  Cândva, poate se va realiza acest lucru, dar deocamdată intrarea în campania electorală face imposibilă orice acţiune comună a partidelor politice.

Prin urmare, fie că se vor înăspri măsurile de restricţie, fie că se vor relaxa, opoziţia va critica guvernul, iar guvernul va fi mai preocupat să-i răspundă decât să să se ocupe de repornirea economiei.