Războiul mediocrităţilor

Scris de Dumitru Păcuraru, 23 noiembrie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Este momentul în care cei care nu suportă PSD-ul primesc din plin materiale pentru a-şi consolida părerile anti-PSD. La rândul său, tabăra anti-Iohannis are din ce în ce mai multe argumente pentru a-l considera pe preşedinte un obstrucţionist, un sabotor al guvernului şi instituţiilor.

Toate propunerile care merg la Cotroceni se lovesc de un zid. Preşedintele şi-a fixat un termen: după 1 Decembrie.

Are un argument puternic: nicio acţiune a lui nu se încadrează în afara Constituţiei.

PSD are alt tip de argumente. O dă înainte cu economia care merge bine şi ca să o facă să meargă şi mai bine  se fac remanieri, se demit sau obligă anumiţi miniştri să demisioneze.

Scandalul pare estompat pentru că nu este vorba despre mari personalităţi. Mai degrabă este vorba despre nişte iluştri necunoscuţi ajunşi pe scenă din întâmplare.

Până la urmă se pierde şi mobilul scandalului. PSD vrea să-şi schimbe anumiţi miniştri, iar preşedintele refuză, amână, tergiversează. Întreţine suspansul sau doar un scandal minor? 

Ce contează dacă un ministru fără personalitate pleacă şi vine în locul lui unul la fel?

Preşedintele cere demisia întregului guvern. Stabilind un termen, după 1 Decembrie, dacă Viorica Dăncilă şi-ar da demisia am aştepta până după ziua naţională? Este ultimul lucru la care se gândeşte PSD. Demisia premierului ar echivala cu plecarea mătcii din stup.

La o sută de ani de la Unire cel mai potrivit cadou ar fi un nou guvern. Dacă opoziţia ar aduna suficiente voturi ar înainta o moţiune de cenzură şi lucrurile s-ar lămuri. Opoziţia nu adună voturile necesare, iar puterea nu este stăpână pe propria majoritate. Nimeni nu controlează pe nimeni în totalitate.

  Foarte probabil, nici nu ştiu cum este bine. S-a ajuns la o răscruce. Nimeni nu recunoaşte că este nevoie de o nouă formulă de putere, însă toţi aşteaptă să se întâmple ceva ieşit din comun.

Este un război al mediocrităţilor. Nu străluceşte nicio tabără. Îşi speculează doar greşelile. Ce înseamnă bălbâiala din PSD?  La ce foloseşte amânarea unor decizii prezidenţiale până după 1 decembrie? După izbucnirea primului război mondial România a ales neutralitatea timp de doi ani. Există o stare de neutralitate azi, în preajma Centenarului? Nu. Azi nu se vorbeşte nici despre echidistanţa preşedintelui. Arbitrul este în altă parte. Dar şi acolo sunt tot două tabere. Este vorba, evident, despre UE.

România este blocată din punct de vedere politic.

Merge însă mai departe în acelaşi mod.

Conflictul mocneşte. Nimeni nu are de gând să cedeze. Centenarul  va găsi două tabere în tranşee. De acolo se vor trage focurile de artificii. Poporul va aplauda.

De fapt, situaţia de azi nu are nicio legătură cu Centenarul. Nici măcar cu ziua naţională. Poate că nu are legătură nici cu ţara. Nici măcar nu este un război. Este o ciomăgeală.