PSD, ofensiva externă

Scris de Dumitru Păcuraru, 12 mai 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Pe piaţa media externă PSD a avut o imagine catastrofală. Traian Băsescu şi PDL au reuşit să-şi impună punctele de vedere atât în interiorul Uniunii Europene, cât şi în Statele Unite.

Grupul de europarlamentari social democraţi au fost mereu cu un pas în spate faţă de colegii lor români, reprezentanţi ai PDL, care făceau parte din puternicul grup al Partidului Popular European. Eticheta de partid corupt pusă pe frunte de Traian Băsescu a fost exportată în lumea întreagă, iar PSD, în ciuda eforturilor, nu a fost capabil să se scape de ea.

Nu mai departe decât în urmă cu câteva săptămâni presa românească titra că guvernul PSD-ALDE are toate uşile cancelariilor europene închise.
O breşă se pare că a reuşit să facă Liviu Dragnea odată cu vizita în Israel.

Poziţionându-se de partea preşedintelui Trump în chestiunea mutării ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim, România şi-a ridicat în cap Comisia Europeană, care a decis că UE este împotriva mutării ambasadelor la Ierusalim.

Dar surpriza nu a întârziat să apară.
Un interviu al lui Liviu Dragnea a apărut în toate marile ziare americane. Este un prim contraserviciu oferit de Statele Unite poziţiei guvernului român? Tema abordată de Dragnea este una de politică internă. Liderul PSD acuză DNA de abuzuri, de încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. În sfârşit, PSD a reuşit să externalizeze disputele sale cu DNA.

La rândul ei, Viorica Dăncilă reuşeşte performanţa de a fi primită la Vatican de Înaltul Pontif. Este o breşă, o primă uşă deschisă guvernului PSD-ALDE. Între cele două acţiuni – interviul lui Dragnea şi vizita premierului la Vatican – există o legătură. Foarte probabil, ele fac parte dintr-o strategie menită să scoată PSD din izolarea externă.

Preţul s-ar putea să fie poziţionarea de partea SUA, întâi în chestiunea ambasadelor din Israel, urmată de problema din Iran. În ambele cazuri România a făcut un pas înafara politicii generale a UE.

Există, desigur, un risc. Se pare că Liviu Dragnea îşi asumă acest risc, el pariind pe relaţia cu Statele Unite, cu Donald Trump, mai mult decât pe relaţia cu UE, cu Comisia Europeană. Mai mult, liderul PSD a criticat Europa cu două viteze, teză potrivit căreia ţările dezvoltate au de câştigat în defavoarea ţărilor mai puţin dezvoltate.

Liviu Dragnea, fără să o spună explicit, se raliază grupului de la Vişegrad. Ungaria, Polonia, Cehia au poziţii care le plasează în zona euroscepticismului.
Deseori au dreptate.

Preşedintele Klaus Iohannis a sesizat schimbarea de direcţie a PSD şi cu ocazia Zilei Europei a criticat dur „anumite partide” care nu cred în valorile reprezentate de UE. Evident, era un perdaf aplicat grupului de lideri ai PSD care au dat curs invitaţiei de a merge la Cotroceni.

După aceste prime mişcări stragice se poate avansa ideea că Liviu Dragnea este mai abil decât se credea. Sesizând că şansele de a se impune în interiorul UE, unde parlamentarii români social democraţi sunt dominaţi colegii lor din zona dreptei, fără susţinerea Germaniei, dar şi a celor mai influente ţări, Italia, Franţa, Spania, se pare că PSD s-a decis să întărească relaţiile cu Statele Unite, susţinând deciziile preşedintelui Trump.