Prima zi de preşedinţie rotativă

Scris de Dumitru Păcuraru, 11 ianuarie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

De ieri România este în mod oficial la cârma preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. Asta nu înseamnă nicidecum că România este un fel de preşedinte, în stilul unor preşedinţi precum Ion Iliescu, Traian Băsescu sau Klaus Iohannis. Nu l-am inclus aici pe Emil Constantinescu pentru că a fost un altfel de preşedinte nu doar prin modul în care s-a purtat, ci şi prin faptul că nu s-a bătut pentru un al doilea mandat.
Ce bine ar fi, ce linişte ar fi dacă o persoană ar putea ocupa doar un singur mandat.

Un primar care ar avea un singur mandat ar da tot ce poate. Un preşedinte cu un singur mandat ar încerca să intre în istorie prin ceea ce se poate face în patru sau în cinci ani.
O preşedinţie rotativă este cu atât mai bună cu cât este mai scurtă. Practic, în următoarele şase luni, în România va fi un dute-vino al celor care conduc fiecare în parte ţările din UE, precum şi a celor care conduc UE, prin instituţiile sale.

Întâmplarea face ca în această perioadă să aibă loc şi campania electorală pentru Parlamentul European. România are o dublă povară. A început cea de-a doua campanie, pentru alegerea preşedintelui. O ocazie în plus pentru Klaus Iohannis, pentru Călin Popescu Tăriceanu, pentru Liviu Dragnea de a se face remarcaţi în compania unor lideri europeni. Asta în ideea că unul dintre ei va ajunge preşedintele României.

Pe de altă parte, în buna tradiţie a politicienilor de pe malurile Dâmboviţei, se va profita de situaţie pentru declanşarea unor noi scandaluri. Se crede că atacându-ţi adversarii câştigi capital electoral. Cu cât adversarul tău direct este mai vulnerabil, cu cât are mai multe dosare, cu atât mai mult se înghesuie lumea să te voteze. Având în spate formaţiuni politice puternice, fiecare candidat cu şanse reale are o biografie încărcată de dosare. Aceste dosare vor exploda în perioada preşedinţiei rotative.

Prin asta va fi România o ţară deosebită, o ţară aparte, faţă de celelalte ţări care au deţinut preşedinţia Consiliului pănă acum.
Ne vom face de râs? Avem toate şansele. Există însă şi o latură pozitivă. Liderii europeni, politicienii, echipele tehnice, strategii, ziariştii străini, vor avea ocazia să cunoască în mod nemijlocit România.

Cel mai bun produs pe care-l vinde SUA este imaginea. Germania este identificată cu precizia. România, cel puţin până acum, nu a exportat decât scandal. Preşedinţia, guvernul, parlamentul, partidele nu produc decât scandal.
Dar la ce-i foloseşte scandalul românesc Uniunii Europene? Practic la nimic. În realitate, scandalul produs în ţară după ce face un circuit al Europei, prin intermediul mass media, se reîntoarce în ţară.

Este un lucru ştiut că ziarişti români publică într-un ziar o ştire, un articol, apoi ştampilat de notorietatea şi credibilitatea ziarului respectiv, al unei televiziuni, se reîntoarce în ţară pentru a fi rostogolit mai departe, cu mai mare intensitate.

Dreapta are mai multă expertiză în acest domeniu. Cum se află în opoziţie, va profita de preşedinţia rotativă deţinută de România şi îşi va intensifica atacurile. Cele şase luni vor reprezenta în primul rând pentru guvern o bună ocazie de a se afirma ca expresie a unui partid de stânga serios. Dar şi opoziţia are obligaţia de a forţa nota şi să profite în egală măsură de oportunitatea de a se întâlni cu marii lideri ai dreptei europene. Să vedem cine vor fi mai abili, politicieni de la putere sau cei din opoziţie.