Preşedintele cu două viteze

Scris de Dumitru Păcuraru, 19 noiembrie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Încetineala preşedintelui Klaus Iohannis a devenit proverbială. Nu se grăbeşte, sau dacă se grăbeşte face gafe. De pildă îşi aruncă paltonul peste maşină.

Îşi pierde controlul doar pentru moment şi numai în compania subordonaţilor. Nu ne imaginăm că preşedintele Iohannis se enervează dacă atunci când intră în cancelaria cancelarului Angela Merker nu îi ia imediat cineva paltonul.

Pe bună dreptate, Klaus Iohannis acuză oficialii europeni că militează pentru o Europă cu două viteze. Adică o parte va merge cu viteza luminii şi alta cu viteza melcului. Întotdeauna lumea a mers cu mai multe viteze. Noi, la marginea imperiiilor, am încercat să ne simcronizăm, ba cu unii, ba cu alţii.

Într-o oarecare măsură am reuşit să ne sincronizăm în perioada interbelică. Am avut o viteză specială, aparte, chiar şi în cadrul Tratatului de la Varşovia, în cadrul CAER.

Am făcut figură aparte în lagărul comunist. Facem figură aparte în UE. Chiar şi cu un preşedinte de origine germană, suntem la fel de balcanici, la fel de estici ca oricare altă ţară estică.

Ar trebui să fim altfel? Preşedintele cere majorităţii parlamentare să fie altfel. PSD, ALDE, întreg electoratul acestor partide îi cer preşedintelui Iohannis să fie altfel.

PNL, USR şi ce partide or mai fi în zona dreptei, a opoziţiei, cer PSD-ului, guvernului, majorităţii parlamentare, să fie altfel.

Cum ar trebui să fim dacă o jumătate de ţară văd albul ca fiind negru, şi altă jumătate văd negrul ca fiind alb?

   Suntem în anul Centenarului. Ce înseamnă asta? Nimic altceva decât că exact acum o sută de ani o mână de oameni au câştigat încrederea întregii naţiuni române şi au mers toţi în aceeaşi direcţie, spre un proiect comun numit România Mare.

Ni-l putem imagina pe preşedintele Iohannis în rolul regelui Ferdinand, zis Întregitorul? Pe Liviu Dragnea în postura unui Brătianu, pe liderii politici de azi în postura unui Iuliu Maniu? Dar celelalte nume? Dr. Vasile Lucaciu,  Gheorge Pop de Băseşti, Octavian Goga, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop, Aurel Lazăr, Alexandru Vaida Voievod, episcopul Iuliu Hossu, Teodor Mihali, şi mulţi, mulţi alţii.

   Nu despre ei ar trebui să vorbim în această lună premergătoare marelui eveniment de la 1 Decembrie 1918?  Trebuie să fim atenţi la lista de penali pe care o prezintă Klaus Iohannis? Sau la valizele lui Liviu Dragnea? La cele 73 de dosare ale preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu? La lista miniştrilor remaniaţi? La revocarea din funcţie a procurorului general?

Cine ar trebui să dea direcţia? Cine este vatmanul şef al acestui tramvai numit România? Conform organigramei, avem triada Iohannis – Tăriceanu – Dragnea. Dacă i-am înhăma la o troică ne-ar duce direct în prăpastie.

Să presupunem că mergem pe mâna preşedintelui Iohannis. Nu trebuie să facem un mare efort de imaginaţie. Avem mostrele oferite de PNL.

Să presupunem că mergem pe mâna lui Liviu Dragnea. Lucrând cu materialul clientului avem scandalul Firea, problemele cu puciştii, avem două guverne dărâmate din interior.

Aşadar, cu cine dansăm hora unirii? Cu preşedintele Iohannis sau cu Liviu Dragnea? Cel mai bine ar fi să ne refugiem în istorie. Marii făuritori de ţară nu se mai ceartă.