Poziţia preşedintelui

Scris de Dumitru Păcuraru, 28 septembrie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Într-un târziu s-a ivit şi pentru preşedintele Klaus Iohannis ocazia de a se exprima în problemele care frământă scena politică. Disputele pe faţă dintre PSD şi DNA, dintre ministrul Justiţiei şi conducerea DNA, cererea de începere a urmării penale a doi dintre  actualii miniştri, au ajuns într-un punct în care trebuie să-şi găsească o soluţie. Este posibilă la o întoarcere la normalitate? Greu de spus atâta vreme cât s-au antagonizat poziţiile în bună parte pe probleme de ordin personal. Nu se mai poate vorbi despre principii când  se personalizează deciziile de guvern, votul din parlament, acţiunile penale.

Preşedintele este arbitru, mediază între instituţiile statului când acestea se află pe picior de război. În teorie aşa stau lucrurile. În practică este puţin mai dificil. Provenind dintr-un partid politic, obligat să se reîntoarcă la acelaşi partid pentru câştigarea celui de-al doilea mandat, nu-i putem pretinde să nu fie părtinitor. Partidul său fiind în opoziţie, este normal ca preşedintele să se exprime în cele mai delicate momente ca opozant al guvernului şi majorităţii parlamentare.

Klaus Iohannis nu s-a depărtat de această poziţie acceptată tacit de toată lumea. Mai mult decât atât, de data aceasta preşedintele a enunţat principii. Astfel, cum era de aşteptat, a afirmat că este normal ca cei suspectaţi de corupţie să demisioneze din funcţiile pe care le deţin. Deci cere demisia sau demiterea celor două doamne din guvern. PSD s-a pronunţat fără echivoc: Sevil Shhaideh şi Rovana Plumb au susţinerea conducerii partidului şi nici nu vor demisiona şi nici nu vor fi demise.

  PSD a renunţat la principii, la codul etic pe care l-a adoptat în campania electorală, în vreme ce preşedintele apelează la principii.

În ceea ce priveşte disputa dintre ministrul Justiţiei şi conducerea DNA, preşedintele şi-a exprimat în continuare încrederea în DNA şi l-a apostrofat pe ministru. De data aceasta a renunţat pe jumătate la principii. Aici s-a exprimat omul politic Klaus Iohannis.

Pe de altă parte era un semnal foarte prost să afirme că nu mai crede în DNA atâta vreme cât una dintre liniile de forţă ale mandatului său este chiar lupta împotriva corupţiei.

   Dar îşi putea exprima susţinerea faţă de ministru, implicit faţă de guvernul din care face parte? Greu de apreciat. Adevărul este că de când a fost numit în funcţie, Tudorel Toader a făcut foarte multă teorie şi a luat foarte puţine măsuri. Mizând pe tehnica amânării a reuşit să-i supere şi pe liderii PSD. Cu câteva zile în urmă chiar secretarul general adjunct Codrin :tefănescu îi cerea demisia.

Numit de PSD, dar independent, ministrul Justiţiei nu-şi poate demonstra independenţa, deşi încearcă din răsputeri. El are de rezolvat probleme foarte personalizate. Legile Justiţiei pe care le-a supus dezbaterii publice stau sub semnul nevoii de a-l ajuta pe liderul PSD de a-şi rezolva problemele de ordin judiciar. Nu ştim care este adevărul adevărat, dar există atâtea suspiciuni încât nimeni nu se mai îndoieşte că problema Liviu Dragnea există. DNA nu se poate preface că nu vede, însă din păcate s-a ajuns la personalizarea conflictului PSD-DNA. Dragnea susţine că este ţinta directă a procurorului-şef, Laura Codruţa Kovesi. Este o apărare bine ticluită. Cine să mai ştie care este adevărul când sunt atâtea atacuri directe, la persoană?

Aici preşedintele nu are ce face. El trebuie să aştepte derularea evenimentelor şi abia la sfârşit să-şi spună punctul de vedere. Ideal este să fie o poziţie care să nu fie în contradicţie cu principiile.