Posibilele victime colaterale ale posibilei suspendări

Scris de Dumitru Păcuraru, 14 iunie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Comisia de la Veneţia. A venit, a ascultat, a plecat. Cei care nu pot cădea de acord nici pe litera, nici pe spiritul Constituţiei, au rămas la fel de convinşi că au dreptate, indiferent ce le-a sugerat Comisia să facă. Nu ne putem schimba convingerile nici noi, cetăţenii de rând, indiferent de argumentele prezentate de fiecare parte.

Cine este pro-Iohannis îl va crede pe preşedinte şi îl va urma până în pânzele albe, iar cel ce este pro-PSD nu se va lăsa convins în vecii vecilor de argumentele echipei prezidenţiale de jurişti. Nu are valoare în ochii susţinătorilor nici opinia Comisiei, nici dacă ar fi de pe Marte, nu de la Veneţia cea plină de gondole.

Până la urmă ceva se va întâmpla. Preşedintele Iohannis fie o va revoca pe şefa DNA, fie îşi va asuma riscul suspendării. PSD şi-a făcut din revocare un scop în sine, a făcut un pariu cu întregul său electorat că va merge până la capăt cu pretenţia de a fi revocată doamna Kovesi. În caz contrar, având majoritate în Parlament, îl vor suspenda pe preşedintele Iohannis din funcţie.

Poate că asta îşi şi doresc. Pe perioada suspendării funcţia va fi preluată de preşedintele Senatului. Se întâmplă că al doilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu, este adversarul cel mai vehement al actualei stări de lucruri din Justiţie. În acelaşi timp, el este şi unul dintre politicienii tentaţi să candideze la prezidenţialele de anul viitor. Un exerciţiu asemănător a făcut Crin Antonescu în timpul suspendării preşedintelui Traian Băsescu.

Deşi era cel mai bun orator din parlamentul României, Crin Antonescu va fi văzut în scurtul lui sejur de la Cotroceni că nu i se potriveşte cea mai înaltă funcţie în stat. Nu a recunoscut-o niciodată, iar evenimentele ulterioare l-au scos din cursa prezidenţială.

În locul lui îl avem pe actualul preşedinte. Acesta este, în această logică a evenimentelor, şi rodul suspendării lui Traian Băsescu din 2012, un an crucial în istoria politică văzută prin prisma alianţelor nefireşti a partidelor de stânga şi dreapta.

Eventuala suspendare a preşedintelui Iohannis ar putea face victime colaterale. De pildă, l-ar putea scoate definitiv pe Tăriceanu din cursa electorală. Sau ar putea lăsa PSD-ul fără preşedintele de acum. O suspendare i-ar putea oferi lui Klaus Iohannis ocazia de a se relansa în cursa pentru al doilea mandat.

Se poate reinventa ca politician, obligându-l să iasă din letargia care îi defineşte activitatea de preşedinte. Nu are ritm. Deşi este amator de drumeţii, nu are mobilitate. Perioada de suspendare ar putea deveni una de recuperare a voinţei de a acţiona mai accelerat. PSD, strategii partidului, ar trebui să ţină seama de prefacerile, de metamorfoza unui preşedinte suspendat, rănit în orgoliu.

Ce rol joacă în toată această poveste Comisia de la Veneţia? Unul decorativ. Foarte probabil membrii Comisiei sosiţi în România vor da indicaţii din care o parte va înţelege că are dreptate, în detrimentul celeilalte, şi invers. Aşa cum se vede motivarea CCR.

Susţinătorii lui Klaus Iohannis nu văd unde scrie că preşedintele trebuie să urmeze orbeşte indicaţiile şi să semneze ca notarul, iar susţinătorii PSD văd scris clar, negru pe alb, că preşedintele trebuie să semneze revocarea fără să comenteze. Din acest clinci nu se poate ieşi.

Poate unii se întreabă ce înseamnă „clinci”. Iată definiţia de dicţionar. Clinci: încleştare şi imobilizare reciprocă a partenerilor în timpul luptei. Este adevărat că definiţia se referă la meciurile de box. Dar este vreo diferenţă faţă de lupta politică?