PNL şi poezia

Scris de Dumitru Păcuraru, 10 iulie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

În sfârşit, literatura a pătruns în mediul politic. Mihai Neamţu, un tânăr intelectual de o factură aparte, dorind să se înscrie în PNL a fost refuzat. Motivul: la lansarea în campania electorală din 2016 a recitat în un poem de Radu Gyr. Şi nu orice poem. Unul foarte cunoscut. „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”.

Divizia culturală a PNL, secţia poezie, a decretat că poemul respectiv este de sorginte legionară. Total greşit. Radu Gyr a scris poezia respectivă într-o puşcărie comunistă, după 1950. Pentru acest poem a fost condamnat la moarte, condamnarea fiindu-i comutată în 25 de ani de puşcărie. Radu Gyr nu a devenit un martir mort. Peste ani, după 1990, a fost reabilitat. Oricum indiferent de opiniile lui politice, la fel ca Mircea Eliade, Constantin Noica şi alţii mai puţin celebri, Radu Gyr este unul dintre marii poeţi români.

Trecând peste faptul că Mihai Neamţu a recitat foarte prost poezia cu pricina, trecând peste faptul că nici măcar nu a memorat-o, ci a citit-o, ajungem la una dintre cele mai spinoase probleme ale clasei politice actuale: lipsa de cultură.

PNL trece drept un partid cu mai mulţi neuroni decât PSD.  O fi aşa, dar la numărătoare iese prost. Nu contează, merge şi aşa. Poate mai târziu se vor schimba lucrurile şi oamenii politici îşi vor recâştiga anvergura intelectuală de altădată.

Refuzul de a-l primi în PNL nu ţine de poezia lui Radu Gyr. Partidul pe care îl conduce Ludovic Orban nu reuşeşte să depăşească limitele pe care i le impune vitregiile propriei sale istorii. S-a cumetrit cu întreg spectrul politic, de la dreapta la stânga şi iarăşi la dreapta. Istoria post decembristă a PNL este un şir lung de alianţe ratate. Refuzul de a intra în CDR, apoi intrarea în CDR. Ieşirea din CDR când corabia PN|CD se scufunda. Alianţa cu PD, apoi ruperea alianţei cu partidul lui Traian Băsescu. Logodna şi apoi căsătoria cu acte în regulă cu PSD. Divorţul de partidul condus de Victor Ponta. Reîntoarcerea la PDL, victoria la prezidenţialele din 2014, fuziunea urmată de eşecul răsunător la alegerile din 2016. Distanţarea de Traian Băsescu şi de Călin Popescu Tăriceanu, dar şi intenţia de a forma o majoritate de dreapta în actuala conjunctură politică, relaţia ambiguă cu preşedintele Klaus Iohannis, plasează PNL într-o zonă crepusculară, ca într-un scenariu SF. Într-un astfel de moment vine refuzul de a primi în partid un petent care a recitat un poem de Radu Gyr.

Adevărul trebuie căutat altundeva. PNL fuge ca dracul de tămâie de toţi cei care au fost la un moment dat foarte apropiaţi de Traian Băsescu. Însă şi aici se face o selecţie. Cei care l-au votat pe Vasile Blaga nu sunt indezirabili, aşa cum sunt cei care la congresul PNL au votat-o pe Elena Udrea. Tânărul Neamţu mai are şi păcatul de a fi fost în partidul lui Monica Macovei. Altă indezirabilă pentru PNL.

Până la urmă noul lider liberal are de rezolvat două probleme majore: raportul cu ALDE şi Tăriceanu şi relaţia cu USR. Ludovic Orban s-a remarcat prin jocurile de culise din preajma congreselor PNL. L-a susţinut pe Crin Antonescu la confruntarea acestuia cu Tăriceanu, dar şi pe Klaus Iohannis  în competiţia internă cu Klaus Iohannis. Obişnuit să-i ajute pe alţii, cum se va ajuta pe el însuşi? A cucerit organizaţie după organizaţie în confruntarea cu Cristian Buşoi, dar devenit preşedintele celui mai important partid de opoziţie, Ludovic Orban nu dovedeşte că ştie ce are de făcut. Este adevărat că nici materia primă, conducerea din linia a doua, precum şi liderii locali, nu-i conferă titlul de general al unei armate capabile să se bată cu un adversar cum este PSD. Copleşit numeric, PNL continuă să facă selecţii într-un material şi aşa destul sărăcuţ.

„Isus venea ca roua în potire/ Priveam adânc în ochii Lui adânci/ Şi înviam în orice răstignire/ Când surâdeam pe crucile de-atunci…” Radu Gyr nu merita acest afront din partea PNL.