Partidul-mişcare, cu un nume greu de prescurtat

Scris de Dumitru Păcuraru, 23 iunie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Cu toate că nu este foarte activ, nu-şi exprimă în public opiniile despre problemele care apar, toate sondajele îl creditează cu procente peste limita pragului electoral. Acest lucru arată că lumea consideră că este partidul preşedintelui Iohannis, şi toate poziţiile lui coincid cu cele ale partidului. Cu alte cuvinte, partidul „Mişcarea România Împreună” este receptat ca adevăratul partid prezidenţial.

Are un nume care se vrea în sine un mesaj, dar prescurtarea face greu desemnarea lui prin majuscule: PMRÎ. Toţi comentatorii şi analiştii preferă să-l denumească „partidul lui Cioloş”. Totuşi, fondatorul mizează pe „mişcare”, nu pe „partid”, lăsând să se înţeleagă că noţiunea de „partid” este compromisă. Şi Băsescu a mizat pe „mişcare”, dar nu i-a ieşit.

„Mişcarea” este mai cuprinzătoare, lăsând deschisă posibilitatea înscrierii în rândurile ei a unui electorat diversificat. Este o modă europeană, cu o foarte pronunţată tentă populistă, însă odată ce intră la guvernare, „mişcarea” se transformă într-un partid ca oricare altul.

Aici este o parte din secretul ascensiunii partidului-mişcare iniţiat de Dacian Cioloş. Merită remarcat faptul că nu se amestecă în disputele la zi.
Deci nu se compromite. În acelaşi timp, o astfel de formaţiune politică, pentru a reuşi, are nevoie de evenimente care să mişte publicul, să creeze emoţii foarte puternice.

Un astfel de moment a fost incendiul de la Colectiv. În urma lui, protestele de stradă l-au obligat pe Victor Ponta să demisioneze.
Poate fi un astfel de moment revocarea şefei DNA? Un prim impuls s-a ratat.

PSD a prevăzut impactul pe care îl are decizia CCR şi a ieşit în stradă. Replicile opoziţiei au fost palide, iar mişcarea #REZIST, care se presupune că va fi încorporată în mişcarea lui Cioloş, a rămas cu un pas în spatele PSD.
Revanşa nu poate întârzia prea mult.

Se aşteaptă cu prea multă încredere sentinţa în dosarul liderului PSD. Dacă Liviu Dragnea va fi condamnat, chiar dacă numai în primă instanţă, replica străzii ar putea fi devastatoare. Probabil acum ar fi momentul apariţiei unui adevărat lider al opoziţiei.

Acela ar putea fi momentul lui Dacian Cioloş. Cu cât îşi amână mai mult apariţia în public, cu atât mai mult îşi micşorează şansa de a se impune ca lider al opoziţiei.

În contrast cu ezitările preşedintelui Iohannis, cel ce se erijează în partener al acestuia, cel ce are pretenţia de a realiza cuplul preşedinte-premier, trebuie să fie un personaj hotărât, decis, cu reacţii rapide, cu spirit de iniţiativă.

Cum orice „mişcare” presupune un discurs populist, ar fi necesar, în ideea că bătălia politică se dă în stradă, să fie şi un bun orator.
Protestele #rezist nu se mai pot limita doar la slogane scrise pe cartoane, la aprins luminiţele telefoanelor. Este nevoie de mesaje articulate, de discursuri mobilizatoare care să arate direcţia spre care se îndreaptă.

Dacă se dărâmă ceva, în cazul acesta un guvern, trebuie pus altceva în loc. Coaliţia PSD-ALDE are un program. Acestui program, bun sau rău, trebuie să i se opună un alt program. Cu alte cuvinte, se aşteaptă o alternativă la actuala putere.