Oratorii de piaţă

Scris de Dumitru Păcuraru, 11 iunie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Indiferent de comentariile pe marginea mitingului organizat la Bucureşti în seara zilei de 9 iunie, PSD a dat o lovitură de imagine. Discursurile, fără să se ridice la nivelul mesajelor pe care au vrut să le transmită, şi-au atins ţintele propuse.

Modest ca orator de piaţă, Liviu Dragnea a sintetizat scopul mitingului. Liderul PSD a prezentat pentru prima oară foarte tranşant poziţia partidului faţă de prestaţia DNA şi SRI. A acuzat conducerile celor două instituţii, a acuzat persoane care, în opinia lui, se fac vinovate de abuzuri. A nominalizat persoanele responsabile pentru devierea de la linia democraţiei, respectiv pe preşedintele Traian Băsescu şi pe actulul preşedinte Klaus Iohannis. A evidenţiat rolul nefast jucat de cuplul Coldea-Kovesi în instrumentarea unor dosare pentru eliminarea unor oameni politici din viaţa publică.

Materialul programatic nu a fost expus de aşa manieră încât să mişte publicul adunat în Piaţa Victoriei. Dragnea nu are darul oratoriei, cum de altfel nu-l au niciunul dintre cei care s-au produs pe scenă. Adevărul este că nici cu ocazia mitingurilor de protest #REZIST nu s-au făcut remarcaţi oratori care să impresioneze lumea. Mitingurile din aceste vremuri se bazează pe pancarte, huidieli, şi mai nou luminţe de telefon aprinse.  Mitingurile actuale au un singur scop, acela de a demonstra că sunt multe persoane nemulţumite de o anumită stare de lucruri. Iar dacă sunt mulţi înseamnă că au dreptate. Acesta ar fi mesajul unui miting.

Electrizarea maselor este o îndeletnicire grea. Oratorul trebuie să aibă talent, cultură, voce adecvată. Ca un actor, trebuie să simtă pulsul publicului. Dar mai presus de toate trebuie să fie convins de justeţea ideilor pe care le propagă. Câte din aceste elemente pot fi regăsite la mega-mitingul PSD? De altfel, nici la mitingurile de anul trecut nu s-a transmis un fior care să cutremure întreaga naţiune. Asta şi pentru că lipseşte scopul nobil. 

Anul trecut cu precădere se scanda pentru „independenţa justiţiei” în subsidiar pentru a procurorilor. Dar a apărut cazul procurorului Portocală şi vălul inocenţei a căzut. În contrapartidă, este uşor deplasat să-l auzi pe Liviu Dragnea perorând despre abuzuri şi nedreptăţi. 

În gura falşilor profeţi cuvintele mari, care însufleţesc masele populare, cum ar fi dreptate, libertate, egalitate sună fals, neconvingător. Dacă ar fi să se întocmească o listă a falşilor profeţi în ea s-ar regăsi Klaus Iohannis alături de Călin Popescu Tăriceanu, dar şi Ludovic Orban. Le putem include şi pe reprezentantele sexului frumos, Viorica Dăncilă, dar şi Laura Codruţa Kovesi, pe Elena Udrea şi pe Olguţa Vasilescu.

Nu sunt convigători nici cei care se consideră victimele sistemului, a frăţiei protocoalelor, nici cei care au iniţiat protocoalele în numele luptei anti-corupţie.

Fără îndoială, parcurgem o perioadă non-istorică, dominată de mediocritate, de lipsa ţelurilor înalte. În numele prosperităţii, vrem doar mâncare mai multă,  nu şi educaţie, cultură mai multă.

Mitingul, supranumit megamitingul PSD, organizat ca reacţie la mitingurile #rezist, a fost o ilustrare a lipsei de cultură istorică şi civică  a celor care l-au iniţiat. El a avut un singur scop: să demonstreze în plan extern că în România DNA nu se mai bucură de susţinere populară. Ceea ce nu este decât pe jumătate adevărat, la fel cum acuzaţiile privitoare la abuzurile Binomului trebuie înmulţite cu doi şi, pentru a le apropia de adevăr, împărţite la 3,14. Asta în ideea cercului vicios în care se învârte viaţa politică din România.