Omul momentului

Scris de Dumitru Păcuraru, 13 septembrie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Omul momentului, desigur, este Teodor Meleşcanu. El a scos cuiul de siguranţă al grenadei care este pe cale să explodeze sub pupitrul de la care Călin Popescu Tăriceanu conduce partidul. Care partid, se întreabă noul preşedinte al Senatului? Dacă vor continua excluderile, zice dl. Meleşcanu, până la urmă dl. Tăriceanu va da afară partidul din partid?

Într-adevăr, uneori politicienilor le iese câte o zicere bună. „Care este proiectul ALDE? Dacă membrii n-ar fi de acord, vei da afară partidul din partid?”

Dincolo de metaforă, foarte reuşită, rămâne întrebarea: ce proiect are ALDE? Valabilă, de altfel, pentru fiecare partid, mare sau mic.

Până la desemnarea candidatului la preşedinţie, ALDE avea un proiect: desemnarea unui candidat comun PSD-ALDE la preşedinţie. Cum PSD nu l-a acceptat pe Tăriceanu, ALDE a rămas fără proiect. A încropit unul: alianţa electorală cu Pro România pentru alegerile prezidenţiale şi desemnarea unui candidat independent susţinut de ambele partide.

Nu este acesta un proiect? Desigur că pare a fi un proiect. Numai că se pune problema ce au de câştigat membrii partidului. Şansele lui Mircea Diaconu să intre în turul doi sunt minime. Şi atunci, şi-au făcut socotelile cei care au acceptat să fie nominalizaţi pentru funcţiile de miniştri, noi ce câştigăm? Nimic. Asta explică de ce au acceptat propunerile premierului Viorica Dăncilă.

Confruntat cu revolta care se extinde de la zi la zi, preşedintele ALDE are din ce în ce mai puţine instrumente pentru restabilirea ordinii în partid. O întreagă organizaţie judeţeană, la Prahova, îl susţine pe unul dintre miniştrii desemnaţi. În mod normal va fi dizolvată întreaga organizaţie.

Care vor fi urmările? Unu: se poate încropi o altă conducere, amatori de funcţii găsindu-se întotdeauna. Doi: fosta organizaţie se ţine tare pe poziţie pretinzând că este adevărata organizaţie ALDE. Trei: în cazul în care gruparea Meleşcanu nu-l poate debarca pe Tăriceanu, pun urgent de un nou partid.

Cum vociferări, mai mult sau mai puţin asumate public, se aud de peste tot, în toate organizaţiile judeţene, procesul de destructurare a partidului se poate extinde în toată ţara. Mari sau mici, aşa dispar partidele de pe scena politică sau se micşorează până nu rămâne din ele decât numele.

Că acum ALDE nu are un proiect poate fi adevărat. Dar nu se poate spune că nu a avut unul. Care a şi reuşit. ALDE a menţinut PSD la guvernare după spargerea USL. ALDE a făcut posibilă rămânerea la guvernare a PSD după alegerile parlamentare din 2016.

Serviciile pe care ALDE le-a făcut PSD-ului sunt infinit mai mari decât cele pe care PSD le-a făcut partidului lui Tăriceanu.

Dar ignoranţa în politică se plăteşte, uneori prin dispariţie. În general partidele mici, cele care înclină balanţa în parlament în favoarea unei majorităţi, ajung la punctul când nu mai pot fi recompensate. Indiferent cât pretind, partidelor asociate la guvernare nu li se dau decât firimituri.

Acest lucru îl ştia prea bine Călin Popescu Tăriceanu. El însuşi ca premier a oferit PD-ului numai firimituri, în ciuda faptului că erau la paritate.

Cazul Tăriceanu arată şi altceva, că experienţa îndelungată în politică nu-ţi oferă automat soluţii de ieşire dintr-o criză. Pe de altă parte, experienţa are şi valenţe profitabile. Teodor Meleşcanu, făcând recurs la experienţa lui politică, a scos cât se poate de mult profit personal. Pe care, iată, este dispus să-l împartă şi cu alţii, primii câştigători fiind cei trei colegi din ALDE nominalizaţi pentru funcţiile de miniştri.