O utopie, pacea socială

Scris de Dumitru Păcuraru, 24 octombrie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Pe câtă vreme pacea socială este un concept, pacea politică este o utopie. Nu ştim ce înţelege exact preşedintele Klaus Iohannis când vorbeşte despre „pacea socială”. Nu dă nici explicaţii mai detaliate, nici exemple concrete. 

Deocamdată nu a făcut un apel propriu-zis. Dacă are de gând să pornească în campania electorală în căruţa acestui concept, momentul culminant al chemării la unitate nu poate fi decât în 1 Decembrie.

Cu ocazia discursurilor rostite exact în ziua Centenarului vom afla ce gândesc şi cum văd oamenii politici consensul naţional, ideea de unitate, cum poate fi transpusă în practică pacea socială.

O dezbatere naţională pe aceste probleme ar fi mai interesantă decât interminabila discuţie pe justiţie. Nu este o dezbatere propriu-zisă, este mai mult o ceartă. Opiniile s-au împărţit în funcţie de apartenenţa la o tabără politică sau alta. La mijloc sunt magistraţii, pe care se pare că nu-i ascultă nimeni.

Un model de urmat în ceea ce priveşte pacea socială este greu de găsit. A existat vreodată aşa ceva? În niciun caz după 1990. Înainte a fost dictatură, iar „pacea socială” era păzită de Securitate. La rândul ei ţara era păzită de grăniceri cu armele îndreptate spre interior. Graniţele au dispărut, Securitatea s-a reformat devenind SRI, iar „pacea socială” s-a împrăştiat în cele patru zări, pe acolo pe unde se află cei peste patru milioane de români care au părăsit România.

Cei rămaşi în ţară s-au împărţit în două tabere mari, fiecare tabără fiind la rândul ei împărţită în tabere mai mici. Asupra acestor tabere vrea preşedintele Klaus Iohannis să se aştearnă „pacea socială”. El însuşi face parte dintr-o tabără. Sunt greu de trasat graniţele acestei tabere. Cadrul general cuprinde întreaga opoziţie, însă trebuie făcută o distincţie între PNL şi USR, între PNL-USR şi PMP, partidul lui Traian Băsescu. Unde plasăm partidul lui Dacian Cioloş, acesta râvnind atât la electoratul PNL cât şi la cel al USR? 

Mai departe, chiar dacă în conceptul restrâns de „pace socială” intră alături Klaus Iohannis şi Dacian Cioloş, dacă ultimul va candida la preşedinţie automat se sparge prietenia.

România nu este pregătită în acest moment istoric să-şi ducă toţi cetăţenii în aceeaşi direcţie, pe acelaşi drum. |ara este fărâmiţată nu doar politic, prin existenţa unui mare număr de partide, ci şi economic. Diferenţele de salarizare dintre oameni cu aceeaşi pregătire sunt uriaşe. Leafa şi mai ales pensia unui profesor nu se poate compara cu a unui magistrat, nici ale unui bugetar cu ale unui angajat la privat. În ultima vreme au crescut veniturile medicilor, dar au rămas mult în urmă veniturile personalului auxiliar.

Judeţele concurează între ele, primind bani de la buget mai mult pe criterii politice decât după nevoile sociale şi economice.

Au fost antrenaţi în lupta contrariilor până şi mirii şi miresele. Fiecărui cuplu i se cere să completeze un formular din care să rezulte câţi bani le-au dat fotografilor şi DJ-ilor la nuntă. Fără îndoială, toată lumea trebuie să plătească impozite şi taxe, dar modul în care este pusă problema creează un disconfort psihic. Lumea pur şi simplu se scârbeşte. De tot şi de toate. :i atunci mulţi îşi iau lumea în cap. Peste această puzderie de nemulţumiţi, de oameni scârbiţi de tot ce se întâmplă în jurul lor, vrea preşedintele Iohannis să aştearnă „pacea socială”.