Nici cu unii, nici cu alţii

Scris de Dumitru Păcuraru, 11 iulie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Un marş pentru justiţie în Turcia ne aminteşte că şi în România se poartă o dezbatere aprinsă pe problema justiţiei. Lucrurile sunt uşor inversate. În Turcia se cere eliberarea unor profesori, ziarişti, oameni politici închişi de regimul lui Erdogan în vreme ce protestatarii români ies în stradă cu sloganul “DNA/ Să vină să vă ia!” sau “Justiţie nu Corupţie!”

Marea problemă este că deja nu se mai ştie cine cine sunt corupţii şi cine incoruptibilii. S-au amestecat. Cele două fronturi nu au altă preocupare decât să arate neregulile din grădina celuilalt. S-a depăşit demult semnificaţia proverbului “să moară capra vecinului”. Deja se doreşte moartea vecinului. Arcurile sunt întinse, săgeţile ţintesc inimile duşmanilor. Care pe care.

Lupta dintre o parte a clasei politice şi o parte a Justiţiei a atins cote alarmante. Şeful Camerei Deputaţilor faţă-n faţă cu şefa DNA. Liviu Dragnea şi Laura Codruţa Kovesi par să se ignore reciproc, dar au devenit ţinte unul pentru celălalt. PSD, în cea mai mare parte, crede că înlăturarea lui Kovesi de la conducerea DNA ar însemna o mare victorie de imagine. De asemenea, susţinătorii DNA cred că eliminarea lui Liviu Dragnea de la conducerea PSD ar însemna o mare victorie împotriva corupţiei.

Niciodată nu au fost atât de personalizate nişte funcţii în stat. Unul este personificarea corupţiei, altul personifică abuzul. În spatele acestor simboluri se aliniază electoratul ca două armate gata de luptă. Împotriva cui? Împotriva corupţiei, pe de altă parte împotriva abuzurilor.

Fără să se vadă în mod clar, fără să se spună foarte explicit, s-a reuşit compromiterea ideii de justiţie imparţială. Pe măsură ce se încearcă reluarea unor anchete scade încrederea  în justiţie. Dar, în mod paradoxal, creşte numărul celor care cred că flagelul corupţiei este tot mai viguros. Maşinile de propagandă funcţionează impecabil. O parte acuză corupţia, o alta scoate în evidenţă abuzurile. Cine nu ţine nici cu o parte, nici cu alta nu înţelege mai nimic din ce se întâmplă.

S-a mers şi mai departe. Sunt scoşi în evidenţă corupţii din interiorul instituţiilor care luptă împotriva corupţiei. Ceva mai rău decât asta nu se poate. De aici până la o criză a justiţiei nu este decât un pas. Iar o criză a justiţiei este mai nocivă decât o criză politică. Ultima vine şi trece. Cealaltă, distruge vieţi, compromite ideea de dreptate. Dincolo de nedreptatea justiţiei umane nu se află decât justiţia divină. Dar ne întoarcem în evul mediu?

Klaus Iohannis a câştigat alegerile prezidenţiale cu un slogan foarte generos “România lucrului bine făcut”. Fără justiţie nu există nici lucru bine făcut, nici ţară până la urmă. Ceea ce numit noi ţară riscă să devină o aglomeraţie umană. Cu indivizi care se hrănesc cum pot, care fură laptele de la capra vecinului, iar în final omoară şi capra şi vecinul.

Fără îndoială ne aflăm într-un moment de răscruce. Actualul partid de guvernare nu poate supravieţui decât cu condiţia să modifice anumite legi penale. Acest lucru este clar. Pe de altă parte DNA consideră că prin modificarea unor legi i se limitează câmpul de acţiune împotriva corupţiei. Această dilemă nu poate fi depăşită.  Există, totuşi, un arbitru? Ar fi Curtea Constituţională a României. Dar protestatarii împotriva corupţiei, cei care strigă “Justiţie/ nu corupţie” acuză şi judecătorii CCR că fac jocul lui Liviu Dragnea şi a PSD. Cum instanţă mai înaltă decât Curtea Constituţională nu există, singura soluţie este  intervenţia preşedintelui, ca instanţa morală a celui ales cu cele mai multe voturi dintre toţi cei aleşi. Va interveni Klaus Iohannis sau va lăsa lucrurile să curgă în voie ca până acum?