Moţiunea salvării naţionale

Scris de Dumitru Păcuraru, 11 octombrie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Adoptată cu voturile parlamentarilor PNL, USR, ALDE, Pro România, UDMR, dar şi cu câteva voturi de la Minorităţi, moţiunea de cenzură obligă PSD să treacă în opoziţie.

Premierul Dăncilă s-a luptat până la capăt. Nu a cedat în faţa evidenţelor. Ca lider al PSD, Dăncilă lăsa impresia că are controlul nu numai în propriul partid, ci şi asupra unor parlamentari din Pro România, ALDE şi Minorităţi. Votul nu i-a dat dreptate. Guvernul a căzut.

Nu este primul guvern care cade în urma unei moţiuni de cenzură. Niciodată nu s-a întâmplat ca un guvern să cadă cu o lună de zile înaintea unor alegeri. Guvernul PSD a căzut în 10 octombrie, iar campania electorală pentru alegerea preşedintelui României începe în mod oficial în 12 octombrie.
Primele zile ale campaniei candidatul Klaus Iohannis şi le va petrece consultându-se cu partidele pentru formarea unui nou guvern.

La dărâmarea guvernului PSD au pus umărul toate partidele. La prima sa intervenţie preşedintele Iohannis a adresat mulţumiri unui singur partid, care se nimereşte a fi chiar partidul al cărui candidat este. Este adevărat că PNL a inţiat moţiunea, dar a fost o victorie comună a cinci partide şi a patru deputaţi de la Minorităţi. Nu a fost corect să scoată în evidenţă doar unul dintre partide. Acest lucru nu este de natură să creeze un front comun împotriva unui guvern despre care cam toată lumea a căzut de acord că a fost „o catastrofă”.

După orice bătălie, vai de cei învinşi. Deocamdată, PSD este singurul învins. Restul partidelor îşi înscriu o victorie în palmares. Au, aşadar, dreptul la o compensaţie. PNL, ca iniţiator, şi-a rezervat dreptul de a cere funcţia de prim ministru. În acelaşi timp, USR, a doua forţă politică de opoziţie din parlament, a cerut alegeri anticipate. Preşedintele Iohannis a şi afirmat că este adeptul alegerilor anticipate. În consecinţă, USR este de acord cu desemnarea lui Ludovic Orban cu formarea guvernului, dar nu va vota guvernul respectiv în parlament, pentru a forţa alegerile anticipate.

Cele două partide care au votat pentru căderea guvernului Dăncilă, ALDE şi Pro România, au propria viziune despre formarea unui nou guvern. Ei propun formarea unei majorităţi parlamentare Pro România – ALDE – PSD, urmând să-i prezinte preşedintelui o persoană pe care acesta să o desemneze cu formarea unui guvern.

Iniţiată şi votată în numele salvării ţării din mâinile unui guvern incapabil, odată adoptată, moţiunea aduce după sine o serie de probleme. Cei care şi-au dat mâna pentru dărâmarea guvernului au idei diferite despre ce trebuie pus în loc.

PNL vrea să guverneze. USR vrea anticipate. Pro România şi ALDE vor să guverneze, ajutaţi de PSD. Probabil UDMR va merge în tabăra ce va reuşi să pună de o majoritate parlamentară.

Ce vrea PSD? Aceasta este marea întrebare. Cum o vor trata de acum înainte pe Viorica Dăncilă din moment ce a pierdut puterea? De regulă la toate partidele, dar mai cu seamă la PSD, după ce un lider pierde guvernarea este supus unor critici dure, deseori sfârşind prin a fi detronat.

De data aceasta situaţia este mai complicată. Liderul partidului este candidat la preşedinţie. Dacă guvernul ar fi căzut înainte cu câteva luni, cu siguranţă Viorica Dăncilă nu ar fi fost desemnată candidat prezidenţial. Se mai pot reface jocurile astfel încât ALDE, Pro România şi PSD să aibă un candidat comun?

Moţiunea de cenzură pare să fi rezolvat o problemă, demiterea unui guvern incapabil, dar ridică un mănunchi de probleme, care pot târî ţara într-o criză politică fără precedent.