Marea necunoscută în cazul suspendării: reacţia alegătorilor

Scris de Dumitru Păcuraru, 07 iulie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Se anunţă din nou o săptămână de foc. Luni se va lua la nivelul conducerii PSD o decizie privind suspendarea preşedintelui Iohannis. Ludovic Orban nu crede că se va ajunge la suspendare, dar este sigur că îi va bate rău de tot pe pesedişti dacă se ajunge la referendum.
Se lansează pe piaţă încă un subiect foarte atractiv.

La Ministerul Finanţelor se fac variante pentru o amnistie fiscală. Ce categorie de datorii vor fi iertate şi cum vor reacţiona cei care şi-au plătit impozitele? Poate că se va merge pe ceva în genul amnistiei din Rusia, un fel de scoatere la vedere a veniturilor ilicite. S-a mai vorbit şi nu s-a făcut nimic. Poate că nu este decât o altă şmecherie a PSD.

Tensiunea dintre preşedintele Iohannis şi PSD a trecut de graniţa unor simple dispute politice. Preşedintele practic nu mai promulgă legile primite de la parlament. Recurge la dreptul de contestaţie la CCR, astfel că procesul legislativ este blocat.

Cu siguranţă că se va invoca şi obstrucţionarea procesului legislativ, dar motivul suspendării rămâne refuzul preşedintelui de revocare a şefei DNA. Aici lucrurile sunt clare din punct de vedere constituţional. Orice decizie a Curţii se respectă.

Pentru că nu există un termen, refuzul de revocare nu este o certitudine. Preşedintele poate jongla cu perioada de punere în practică a deciziei CCR.
Suspendarea este sigură sută la sută în situaţia în care preşedintele o va demite pe Viorica Dăncilă, ca urmare a dosarului penal deschis de DIICOT pentru înaltă trădare.

Fiecare parte are pregătită arma supremă. Până la declanşarea efectivă a războiului ţara rămâne blocată. Liderul PNL a cerut chiar suspendarea oricăror dezbateri în parlament pe tema legilor justiţiei.

După instituirea „dictaturii majorităţii”, se încearcă în mod simetric instituirea unei „dictaturi a minorităţii”.
În condiţiile radicalizării poziţiilor principalelor forţe politice, creşte rolul partidelor mici, inclusiv a Minorităţilor.

După ce UDMR a anunţat că se abţine de la votul pentru adoptarea Codului penal şi a Codului de procedură penală deputaţii de la Minorităţi au avut ultimul cuvânt. Fără votul lor nu ar fi trecut aceste legi atât de controversate.

În cazul suspendării lucrurile stau la fel. UDMR a anunţat deja că nu este de acord cu suspendarea. PSD este în faţa unui risc major de natură să schimbe percepţia asupra majorităţii parlamentare de nezdruncinat. Ratarea votului în cazul suspendării ar echivala cu o moţiune de cenzură la adresa PSD.

Se mai observă şi o oarecare rezervă din partea ALDE. Călin Popescu Tăriceanu îşi doreşte să ajungă preşedinte, dar nu unul interimar. Un interimat urmat de pierderea referendumului îl scoate definitiv din cursa prezidenţială de anul viitor. Un referendum câştigat de Klaus Iohannis îi asigură acestuia un ascendent major pentru câştigarea alegerilor din 2019.

Probabil preşedintele chiar mizează pe o suspendare, o campanie oferindu-i şansa de a-şi prezenta o nouă platformă electorală.
În cazul suspendării preşedintelui, reacţia alegătorilor este imprevizibilă. În ciuda unor calcule, un risc există şi de o parte şi de alta. Lucrurile sunt mai complicate decât le pot înţelege politicienii din prima linie, orbiţi de propriile orgolii.