Intenţii bune, realizări mediocre

Scris de Dumitru Păcuraru, 02 august 2021 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

 

Disputele din PNL depăşesc cu mult limitele unei campanii interne. Colegialitatea s-a transformat în duşmănie, iar platformele celor doi competitori în declaraţii de război fără sfârşit.

Că Orban şi Cîţu sunt două săbii care nu mai încap în teaca aceluiaşi partid este deja de domeniul evidenţei. Tot ce spune unul, tot ce face, este contrazis de celălalt.

Albul lui Cîţu este negrul lui Orban, sau transpus în culorile partidului, acolo unde Cîţu vede galben, Orban vede albastru. Dacă în logo-ul PNL săgeata o ia în sus şi spre dreapta, în intrerpretarea lui Cîţu săgeata lui Orban o ia în jos şi spre stânga, în timp ce săgeta lui ţâşneşte drept în sus, spre viitor. Ca o rachetă challenger care a explodat în zbor.  Intenţiile sunt bune, dar realizările lasă din ce în ce mai mult de dorit. În loc de bucate mai multe, mai bune şi mai accesibile, indiferent de scorul alegerilor din 25 septembrie, guvernul PNL va pune pe masă scumpiri în lanţ. O spune Banca Naţională, nu opoziţia, nu sindicatele, nu adversarii de tot felul, opozanţii din societatea civilă, din mass media, de pe reţelele de socializare ale actualei coaliţii de guvernare.

  Lucrurile merg prost. Şi în ţară şi în coaliţie. Dacă premierul şi un ministru de la USR PLUS nu se pot înţelege asupra unui oarecare şef pus să gestioneze călătoriile pe CFR atunci chiar că se poate spune că dreapta nu se înţelege cu stânga.

În cazul PNL şi USR PLUS nu ştim care-i dreapta şi care-i stânga.  Nu ştim cine-i reformistul şi cine-i retrogradul. Nu ştim cine vrea o reformă morală la nivel statal şi cine se complace să se bălăcească în cloaca imoralităţii politice.

Dacă nu există consens la nivelul PNL, ca principal partid de guvernare, dacă nu este respectată autoritatea primului ministru de către un partid cooptat la guvernare, la ce să ne aşteptăm bun?

Guvernarea într-o coaliţie, o bună guvernare, înseamnă în primul rând armonizarea poziţiilor. Este ca la caiac canoe. Dacă nu trag toţi odată la rame barca se răstoarnă.

Din două una. Ori premierul Cîţu vâsleşte prost, de unul singur, ori el doar se preface că vâsleşte şi-i lasă pe alţii să tragă.

Situaţia din PNL trebuie privită doar din punctul de vedere al activităţii guvernului. Şi aşa şi este privită de toată lumea. Pe foarte puţini, adică doar pe cei din echipa restrânsă Orban şi Cîţu, îi interesează cine câştigă şi cine pierde preşedinţia PNL.

Pe de altă parte, o bătălie atât de înverşunată nu se duce decât atunci când în jurul competitorilor există grupuri de interese. Deja s-a spus de câteva luni că pierderea şi victoria este totală. Cine pierde preşedinţia pierde tot, cine câştigă, câştigă tot. A dispărut cu totul ideea de frăţietate, de colegialitate.

Până la urmă, şi în PNL şi în coaliţie, este vorba despre împărţirea resurselor, de repartizare a banului public într-un buzunar sau altul.

S-a ajuns atât de departe încât şi un partid ca PSD, recunoscut pentru nivelul ridicat al corupţiei în timpul guvernărilor sale, să jubileze. S-au inversat nu doar polii corupţiei, ci şi cei ai profesionalismului. Oameni incapabili puşi pe funcţii pe criterii clientelare. Aşa cum este cazul acelui Ovidiu Vizante, care şi-a explicat aroganţa, ieşirea necivilizată după cazul copiilor rămaşi o noapte într-un tren, pe fondul oboselii. Apropo şi de venituri. Vizante are un salariu lunar de la stat de 5750 de euro. Cam cât salariul preşedintelui României.

Fără îndoială, atât PNL cât şi România,  se află la o răspândie majoră. Fără a da semne de revenire la o normalitate imperfectă, dar acceptabilă, PNL traversează  una dintre cele mai dificile perioade de după 1989, târând România într-o aventură cu un final imprevizibil.

Acceptând că, totuşi,  ambele tabere sunt animate de bune intenţii, până acum realizările guvernului PNL sunt mediocre.