Înger şi demon

Scris de Dumitru Păcuraru, 23 februarie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Pentru presa secolelor trecute senzaţionalul era de altă natură decât senzaţionalul de acum. Este greu de crezut că un proces precum cel numit „afacerea Dreyfus” s-ar putea ridica la rangul de proces al secolului. Senzaţionalul în trecut era de natură socială şi abia în al doilea rând de natură politică. Un caz precum cel al bărbatului care şi-a ucis gemenii la naştere pentru că nu avea bani să-i crească alături de ceilalţi copii pe care îi avea ar fi inflamat întreaga societate.

Acum trece drept un fapt divers. Mutaţia s-a făcut probabil prin anii ’70 ai secolului 20. Dihotomia „înger şi demon” are alt înţeles, altă interpretare, este reprezentată de alt tip de personaj.
Politicienii, persoanele publice, celebrităţile de orice fel sunt „decapate” de mass media şi trasnformate fie în îngeri, fie în demoni.

Binele şi răul sunt întruchipate în acelaşi individ, epoca modernă fiind plină de exemple de oameni cu personalităţi multiple. Dar cine nu are cel puţin două feţe? Foarte probabil în perioada când SRI făcea înregistrări pe scară largă, în temeiul luptei împotriva corupţiei, a găsit destule dovezi că acelaşi om se comportă într-un fel în public şi altfel în intimitate.

Diferenţele de atitudine, diferenţele care rezultă din analize diferite ale aceluiaşi fenomen, ale aceluiaşi personaj, sunt cel mai vizibile în cazul candidaţilor la diferite funcţii publice.
Susţinătorii candidatului A văd numai calităţile respectivului candidat. În schimb adversarii lui îi văd numai defectele, în acelaşi timp văzând doar calităţile candidatului B, preferatul lor.

Aşa se întâmplă în toate cazurile. Doar că unele ies mai mult în evidenţă, altele mai puţin. Acum, de pildă, în prim plan se află Laura Codruţa Kovesi. Unii văd o oportunitate pentru România să fie desemnată procuror şef al UE. Alţii văd în asta o catastrofă. Unii o văd pe fosta şefă DNA ca pe un candidat potrivit pentru preşedinţia României, alţii o vor în puşcărie. Acesta este tabloul momentului.

Exact în aceeaşi situaţie se află fiecare potenţial candidat la o funcţie importantă în stat. Liviu Dragnea este un înger pentru PSD şi un demon pentru PNL, USR etc. Nu face excepţie nici preşedintele Klaus Iohannis. Şi el are susţinători fanatici şi adversari la fel de fanatici.

Personajele de mijloc lipsesc de pe eşichierul politic. Sunt aliniaţi până şi o parte dintre magistraţi. Sunt aliniaţi oamenii de cultură, academicienii, muzicienii, filozofii şi scriitorii. Poate au rămas independenţi doar boschetarii, pentru că şi interlopii sunt aliaţii unei tabere sau alteia.

Cândva am fi fost tentaţi să dăm exemple de personaje integre, echidistante în raport cu problemele de natură socială. Azi avem exemple de înalţi demnitari din instituţiile democratice ale UE care fac politică de grup, în funcţie de interese, de relaţii personale.

Am putea pune această stare de fapt pe seama campaniei electorale pentru Parlamentul European. Pe seama crizei BREXIT-ului, pe seama tensiunilor dintre grupul ţărilor din Occidentul dezvoltat şi ţările din Estul Europei.

România, faţă de alte ţări, are probleme în plus. Foarte multe probleme nerezolvate. În fapt, pe întreg mandatul preşedintelui Iohannis nu s-a făcut altceva decât să se descâlcească reformele oculte din timpul celor două mandate ale preşedintelui Băsescu.