Ierarhia partidelor nu ţine de voinţa liderilor, ci a electoratului

Scris de Dumitru Păcuraru, 09 iulie 2020 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Nimeni nu cunoaşte mai bine mecanismele care determină rezultatele la alegerile locale decât cel care a făcut saltul de la funcţia de primar general al Capitalei la funcţia de preşedinte al României. Este vorba, desigur, de Traian Băsescu.

El este cel mai potrivit politician care are dreptul să avertizeze că la următoarele alegeri locale, în condiţiile în care alegerea primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene se face dintr-un singur tur, partidele mici nu sunt entităţi neglijabile.

  Fostul preşedinte îşi bazează raţionamentul pe datele sondajelor de la Bucureşti care îl dau pe Nicuşor Dan câştigător în faţa lui Gabriela Firea cu 9 procente. Traian Băsescu arată că  procentele care vor determina învingătorul sunt cele pe care le vor obţine  candidaţii partidelor mici dacă  nu vor fi luate în alianţă şi vor fi obligate să aibă candidaţi proprii la primării şi consilii judeţene.

Aceste partide merită menţionate, chiar dacă vor obţine 2-3-5-10%. Procentele lor vor face diferenţa dintre principalii candidaţi, fie ai PNL şi PSD, fie ai unor eventuale alianţe electorale incomplete.

Este greu de presupus că PNL poate câştiga alegerile la Bucureşti doar în alianţă cu USR-PLUS, fără procentele PMP, de pildă. 

De asemenea, candidatul PSD are asigurată înfrângerea fără voturile Pro România.

Aşa stau lucrurile în toată ţara. Partidele sunt condamnate să se alieze.  Conducerea centrală a PSD lasă la latitudinea fiecărei organizaţii din teritoriu să facă ce alianţe doreşte.

În schimb conducerea de la centru a PNL încurajează orice alianţă cu orice formaţiune politică, mai puţin cu PSD.

Niciun partid nu se poate felicita pentru alianţele pe care le-a făcut până acum. Toate au sfârşit lamentabil. 

Liberalii nu pot uita în ce hal i-au tras pe sfoară social-democraţii, după înfiinţarea USL. Pentru a diminua pagubele pricinuite de o alianţă cu un partid de stânga, fost adversar,  PNL a avut nevoie de o fuziune cu un partid de dreapta.

O lecţie a primit PNL în 2016. Nici unite, PNL şi PDL nu au reuşit să depăşească scorul pe care PSD l-a obţinut singur la alegerile parlamentare.

  Cu toate că preşedintele Iohannis, din poziţia de candidat al partidului rezultat din fuziunea PNL-PDL, a câştigat  două scrutinuri prezidenţiale, partidul învins, PSD, nu este o forţă neglijabilă. Stânga pierde alegerile prezidenţiale, dar le câştigă pe cele parlamentare.

Traian Băsescu semnalează însă că alegerile locale mai degrabă seamănă cu cele parlamentare.

Fostul preşedinte sugerează că fără o alianţă a tuturor partidelor de dreapta se vor ivi surprize deloc plăcute pentru PNL. Pentru că el însuşi, când se afla în vârful piramidei puterii, nu a înţeles importanţa alianţelor şi, drept urmare, a pierdut PDL-ul, pe care-l ridicase la rangul de partid mare.

Dacă privim în urmă, întotdeauna în umbra celor două partide mari a existat o a treia forţă politică.

Locul celor trei partide importante, PSD, PNL şi PDL în perioada mandatelor preşedintelui Băsescu, este acum luat de PSD, PNL şi USR-PLUS.

Vedem că şi acum primele două locuri sunt ocupate de aceleaşi două partide, PSD şi PNL.

Este clar că ele au devenit adversari tradiţionali şi nu poate fi vorba despre niciun fel de alianţă între ele.

Care este situaţia acum? USR-PLUS îşi doreşte să depăşească PNL, în vreme ce Pro România visează să treacă în faţa PSD.

Modificarea ierarhiei partidelor nu ţine însă de voinţele liderilor politici, ci de electorat. În acest moment electoratul nu este pregătit pentru o schimbare atât de radicală încât să treacă USR înaintea PNL şi Pro România înaintea PSD. Polarizarea electoratului în jurul a două forţe politice este un proces lent.

Deocamdată jucătorii importanţi rămân PNL şi PSD, dar acul balanţei la următoarele alegeri locale va fi înclinat de partidele mici.

La viitoarele alegeri locale, fie că este vorba de PNL sau PSD,  buturuga mică va răsturna carul mare.