Iarna salariilor îngheţate

Scris de Dumitru Păcuraru, 23 octombrie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Povestea despre îngheţarea salariilor tinde să devină o piesă de teatru scrisă de un întreg colectiv de autori. Se mai amestecă şi câte un actor, dar în general rolul principal le este rezervat personajelor principale, cuplului Dragnea-Tăriceanu.

Pe domnul Călin Popescu Tăriceanu l-am judeca în calitate de liberal. Luând în calcul doar creşterea PIB-ului liderul ALDE este de părere că salariile nu ar trebui îngheţate.

Poate că mai degrabă vorbeşte candidatul la prezidenţiale decât liderul unui partid liberal.

Până în acest moment Liviu Dragnea nu s-a exprimat în privinţa pojghiţei de gheaţă care s-ar putea aşeza deasupra plicurilor cu bani ale bugetarilor. Oricum, anul acesta iarna promite că va sosi mai devreme. Aşa, ca să le dea un ghiont în spate constructorilor de autostrăzi care nu au făcut mare lucru în vara aceasta lungă şi fierbinte doar din punct de vedere politic.

Bugetarii sau banii? Nu ştim dacă problema o reprezintă bugetarii sau banii. Corina Creţu, reprezentanta României în Comisia Europeană, mai mult în calitate de româncă decât în calitate de comisar european, foarte supărată, atrăgea atenţia că nu se finalizează proiectele pentru autostrăzi, în timp ce banii europeni stau la dispoziţia României.

Cu siguranţă proiectele tehnice – căci despre ele este vorba – nu sunt făcute de politicieni. Ele trebuie executate de tehnicieni, de angajaţi din Ministerul Transporturilor. Deci de bugetari. Despre salariile acestora este vorba, nu despre cele ale bugetarilor de rând, care, la locul lor de muncă, îşi fac datoria.

Cu tot respectul, domnii Tăriceanu şi Dragnea nu par să fie capabili să facă distincţia necesară între bugetarii oneşti şi bugetarii de lux. De exemplu lui Victor Ciorbea, căruia i s-a majorat salariul ajungând la vreo zece mii de euro pe lună, i se poate îngheţa salariul, că tot poate pleca în concediu unde vrea el.

Un bugetar cu 500-600 de euro pe lună va simţi îngheţul din plin pentru că are şi rate de plătit, dar va plăti mai scump şi gazul şi curentul electric şi carburantul pentru că acestea s-au scumpit după ce lui i s-a majorat salariul.

De la un Tăriceanu se aşteaptă mai multă înţelegere în domeniul economic decât din partea domnului Dragnea. Deşi parteneri, au responsabilităţi diferite. Unul are posibilitatea să dea bir cu fugiţii în caz că lucrurile merg din rău în mai rău.  

Dreapta, aflată în criză, incapabilă să se adune în aşa măsură încât să poată încropi o majoritate parlamentară, are nevoie de voturile parlamentarilor ALDE pentru a dărâma guvernul de stânga.

Călin Popescu Tăriceanu o poate coti oricând, făcând pe supăratul, aşa cum a făcut şi Crin Antonescu.  În schimb, Liviu Dragnea, şi cu el întreg PSD-ul, nu are niciun loc de refugiu. Cu sau fără certuri, în ciuda scandalului izbucnit între primarul general Gabriela Firea şi conducerea partidului, PSD trebuie să rămână pe baricade. Nu are niciun aliat de nădejde. Nu are alături decât ALDE. Fără partidul lui Tăriceanu poate ţine dezgheţate toate salariile, le poate urca până la cer, că tot nu se poate menţine la guvernare.

Deci mare atenţie. Întâi la ALDE, abia apoi la salarii.