Frăţia generalilor

Scris de Dumitru Păcuraru, 04 noiembrie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Ancheta despre alegerile prezidenţiale din 2009 aduce la suprafaţă lucrurile demne de literatura latino-americană din timpul juntelor militare. Audiat de comisia parlamentară,  Doru Paraschiv, colonel, fost ofiţer  de contrainformaţii militare din cadrul DGIA, a declarat, în mod oficial, că un grup de generali au ajuns la concluzia că partidele politice nu sunt în stare să aleagă un preşedinte şi s-au angajat în realegerea lui Traian Băsescu pentru al doilea mandat.

A declarat că au fost ascultate sute de persoane fără mandat. A vorbit despre colete suspecte împărţite în timpul campaniei şi alegerilor prezidenţiale. În sfârşit, apare o nouă faţetă a realităţii politice din România. Aflăm că politica, adevărata politică, nu este făcută de partide, şi de oameni cu epoleţi. Mandatele lui Traian Băsescu iau o nouă turnură. Cam sună a dictatură militară mascată.

Sunt avansate nume sonore din armată, amiralul Marin, generalul Stânişoară, evident pe lângă generalul Gabriel Oprea. Militarii de carieră, odată trecuţi în rezervă, au un apetit sporit pentru politică. Unii reuşesc să se impună în prima linie, alţii se arată dezamăgiţi de partide şi se retrag.

Dar dacă este adevărat ce declară fostul colonel, situaţia este atât de gravă încât pune sub semnul întrebării democraţia din România. Una din obligaţiile ţărilor din NATO este să pună armata sub control civil. Grupul care şi-a prospus să intervină pentru realegerea lui Băsescu a încălcat nu un simplu articol de lege, ci pun sub semnul îndoielii principiile care guvernează NATO şi UE. Din înalte raţiuni de stat o astfel de situaţie se muşamalizează.

Colonelul Paraschiv declară că în 2010 – 2011, s-a adresat unor procurori, dar aceştia i-au spus că îi depăşeşte situaţia şi nu au înregistrat cazul. Nici un om cu respect faţă de lege şi Constituţie nu poate crede că aşa ceva s-a petrecut într-o ţară care face parte cu drepturi depline din structurile euro-atlantice. 

Este adevărat că noi facem mult caz când este vorba despre drepturi şi ne gândim mai puţin la obligaţii. :i aici înclini să le dai dreptate generalilor neîncrezători în clasa politică şi în partide. Cum au ajuns însă la concluzia că poporul nu are capacitatea de a-şi alege conducătorii? Făcând joncţiunea cu partidele incapabile. Adică partidele nu au capacitatea să conducă ţara, dar sunt capabile prin campaniile electorale să lămurească poporul să le aleagă.  Este un exemplu de gândire specifică juntelor militare, a dictatorilor.

În altă parte probabil s-ar fi cutremurat întreaga scenă politică. România a devenit o ţară care se cutremură scurt, la minut, pentru ca apoi să treacă mai departe în căutarea altui cutremur. Nici de data aceasta nu se va întâmpla nimic. O  zi sau două se va dezbate subiectul până îl va îngropa un alt subiect şi mai fierbinte.

Dincolo de orice scepticism, comisia care controlează activitatea SRI, comisia care anchetează alegerile prezidenţiale din 2009, aduc la lumină lucruri desbătute de mass media. Cam toată lumea simţea că se întâmplă lucruri anormale şi că societatea nu funcţionează normal. Se ştie că există o putere paralelă, la fel şi mecanisme care reglează sferele de influenţă nelegale. Comisiile, declaraţiile celor chemaţi la audieri configurează o lume ascunsă, bizară, hrăpăreaţă, oameni capabili de orice fie pentru a câştiga bani, fie pentru a simţi că au puterea de a decide soarta altora. Generalii, care de fapt, ar trebui să fie colonei, nu fac excepţie. Le place să creadă că sunt importanţi şi pot juca un rol ocult în viaţa politică.